Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Maggie Anderson a publicat „Windfall: New and Selected Poems” este considerată o colecție magistrală de poezii care îi pune în valoare sensibilitatea, compasiunea și înțelegerea profundă a emoțiilor umane. Poemele sunt comparate cu pietre prețioase, reflectând stilurile și subiectele lor variate. Deși unele poezii sunt dificil de înțeles, în special pentru cititorii care nu au o pregătire academică în domeniul poeziei, efortul de a se implica în ele este considerat satisfăcător. Colecția este lăudată pentru grația, intimitatea și capacitatea sa de a transmite un profund sentiment al locului.
Avantaje:⬤ Colecție uimitoare cu o stăpânire magistrală a limbajului
⬤ scriere sensibilă și plină de compasiune
⬤ unele poezii sunt profund emoționante și de impact, în special „Focul inimii”
⬤ vocea unică a autorului adaugă profunzime calității lirice a versurilor
⬤ excelent pentru înțelegerea emoțiilor și a peisajelor în poezie.
Dezavantaje:⬤ Unele poezii pot fi dificil de înțeles pentru cititorii care nu au o experiență solidă în poezie
⬤ referințele specifice la plante și experiențe pot părea inaccesibile pentru unii
⬤ necesită efort pentru a aprecia și înțelege pe deplin piesele mai complexe.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Windfall: New and Selected Poems
Conținutul cărții:
"Windfall" include poeme din trei cărți anterioare ale lui Maggie Anderson, alături de o selecție generoasă de lucrări noi. În această colecție putem vedea peste două decenii de creștere a unei poete memorabile pentru claritatea, forța și urgența vocii sale.
Poemele lui Anderson împletesc o limbă, o istorie și un grup de bunuri, iar ea se simte deopotrivă acasă și străină în locurile pe care le invocă. Fiecare loc din aceste poeme pare locuibil, însă tensiunile acestor versuri înșelător de liniștite se dezvoltă din reticența sau incapacitatea clară a poetei de a sta liniștită. Maggie Anderson scrie din cauza durerii profunde pentru pierderile politice de muncă și bani, de vieți, de trupuri și de case în vremurile noastre periculoase.
Ea își amintește și este martoră și vorbește, de asemenea, cu elocvență despre durerile noastre private - pierderea familiei, a vitalității și a sinelui. Aceste poeme nu strigă, ci ascultăm ca și cum am urmări o șoaptă în întuneric.
Un contrapunct la durerile din aceste poeme este o muzică complexă și adesea veselă, precum și un umor ironic, uneori autoironic, care salvează opera de la solemnitate. Ritmurile ei sunt diverse și complicate, ele trec cu abilitate de la viorile de vioară la saxofon, de la fugă la blues.
"
