Wit: O piesă de teatru

Recenzii ale cititorilor

Piesa „Wit” de Margaret Edson prezintă o explorare emoționantă a vieții, a morții și a experienței umane prin intermediul personajului Vivian Bearing, o cercetătoare care se confruntă cu cancer ovarian. Piesa reflectă asupra naturii suferinței și a relațiilor dintre pacienți și furnizorii de servicii medicale, oferind profunzime emoțională și angajament intelectual, adesea infuzate cu spirit ascuțit.

⬤ Povestiri convingătoare și emoționante, care oferă o perspectivă profundă și personală asupra suferinței și experienței umane.
⬤ Dezvoltarea inteligentă a personajelor, în special a lui Vivian, care evoluează de-a lungul piesei.
⬤ Lectură rapidă, cu scriitură frumoasă și elemente umoristice.
⬤ Teme relevante pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru cei afectați de cancer.
⬤ Explorarea captivantă a poeziei lui John Donne, îmbogățind înțelegerea cititorului.

⬤ Unele personaje, cum ar fi Dr. Jason, sunt percepute ca unidimensionale, lipsite de profunzime în portretizarea lor.
⬤ Finalul poate fi dezamăgitor pentru unii cititori, deoarece este dur și abrupt.
⬤ Cititorii care nu sunt familiarizați cu John Donne pot rata unele nuanțe ale textului.
⬤ Temele sumbre ale piesei pot să nu placă tuturor, în special celor care caută lecturi mai ușoare.

(pe baza a 136 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Wit: A Play

Conținutul cărții:

Câștigător al Premiului Pulitzer 1999 pentru dramă, al Premiului New York Drama Critics Circle, al Premiului Drama Desk, al Premiului Outer Critics Circle, al Premiului Lucille Lortel și al Premiului Oppenheimer.

Adaptat la un film de televiziune premiat cu Emmy, regizat de Mike Nichols, cu Emma Thompson în rolul principal.

Piesa lui Margaret Edson, câștigătoare a Premiului Pulitzer, examinează cu putere ceea ce face ca viața să merite trăită prin explorarea uneia dintre experiențele unificatoare ale existenței - mortalitatea - în timp ce sondează și importanța vitală a relațiilor umane. Ceea ce noi, ca spectatori, luăm din această dramă remarcabilă este un sentiment mai acut că, în timp ce moartea este reală și inevitabilă, viețile noastre pot fi prețuite sau aruncate - o lecție care poate fi atât înălțătoare, cât și izbăvitoare. După cum spune chiar dramaturgul, piesa nu este despre doctori sau chiar despre cancer. Este despre bunătate, dar arată aroganță. Este despre compasiune, dar arată insensibilitate.

În Wit, Edson abordează întrebări atemporale fără răspunsuri finale: Cum ar trebui să ne trăim viața știind că vom muri? Este modul în care ne trăim viața și interacționăm cu ceilalți mai important decât ceea ce realizăm din punct de vedere material, profesional sau intelectual? Cum intervine limbajul în viața noastră? Ne pot ajuta știința și arta să învingem moartea sau teama noastră de ea? Ce va părea cel mai important pentru fiecare dintre noi cu privire la viață atunci când aceasta se va sfârși?

Imediatețea prezentării, precum și claritatea și eleganța scriiturii lui Edson fac ca această piesă sofisticată, cu multe straturi, să fie accesibilă aproape oricărui cititor interesat.

La începutul piesei, Vivian Bearing, un renumit profesor de engleză care a petrecut ani de zile studiind și predând sonetele sfinte, complexe și dificile ale poetului John Donne din secolul al XVII-lea, este diagnosticată cu cancer ovarian în stadiu avansat. Încrezătoare în capacitatea sa de a menține controlul asupra evenimentelor, Bearing aplică bolii sale aceeași abordare intens rațională și meticulos metodică care i-a ghidat cariera academică de excepție. Dar, pe măsură ce boala și tratamentul extrem de dureros progresează inexorabil, ea începe să pună sub semnul întrebării valorile și standardele care au ghidat-o întotdeauna, ajungând în cele din urmă să înțeleagă aspectele vieții care o fac să merite cu adevărat trăită.