Witchfinders

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Vânătorii de vrăjitoare” de Malcolm Gaskill explorează istoria întunecată a vânătorii de vrăjitoare din Anglia secolului al XVII-lea, detaliind acțiunile vânătorilor de vrăjitoare autoproclamați Matthew Hopkins și John Stearne, care au fost responsabili pentru execuțiile a numeroase vrăjitoare acuzate. Cartea oferă o perspectivă aprofundată asupra climatului socio-politic al vremii, inclusiv Războiul Civil, sărăcia și fervoarea religioasă care au alimentat isteria în jurul vrăjitoriei. Deși narațiunea este captivantă și informativă, unii cititori au considerat că lungimea și detaliile sale sunt copleșitoare.

⬤ Bine documentată și bine scrisă
⬤ narațiune captivantă și ușor de citit
⬤ oferă context istoric privind vânătoarea de vrăjitoare și probleme socio-politice mai largi
⬤ revelatoare și informativă
⬤ recomandată pentru iubitorii de istorie.

⬤ Excesiv de lungă și de detaliată, cu unele relatări repetitive
⬤ lipsește o perspectivă analitică mai profundă asupra contextului istoric
⬤ poate induce în eroare unii cititori care se așteaptă la o narațiune fictivă
⬤ informații insuficiente despre subiecții principali, Hopkins și Stearne.

(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Până în primăvara anului 1645, doi ani de război civil au avut un impact teribil asupra Angliei. Oamenii trăiau în teroare pe măsură ce bolile și sărăcia se răspândeau, iar națiunea devenea din ce în ce mai divizată din punct de vedere politic.

Într-un colț îndepărtat al Essexului, doi domni obscuri, Matthew Hopkins și John Stearne, au exploatat anxietatea și anarhia din acea perioadă și au inițiat o campanie brutală pentru a alunga presupusul rău din mijlocul lor. Parcurgând Suffolk și Anglia de Est călare, ei au depistat peste tot demoni și idolatri. Prin tortură, au obținut de la prizonierii îngroziți mărturisiri că au avut legături cu Satana și cu spiritele demonice.

Apreciatul istoric Malcolm Gaskill reia povestea înfricoșătoare a celei mai sălbatice vânători de vrăjitoare din istoria Angliei. Până în toamna anului 1647, cel puțin 250 de persoane - majoritatea femei - au fost capturate, interogate și târâte în fața tribunalelor.

Mai mult de o sută au fost spânzurate, ceea ce a făcut ca Hopkins să fie supranumit „generalul vânător de vrăjitoare” de către critici și admiratori deopotrivă. Deși campania lor nu a fost niciodată sancționată legal, au obținut sprijinul popular al nobilimii locale, al clerului și al sătenilor.

În timp ce „Vânătorii de vrăjitoare” vorbește despre un moment istoric unic și tragic, alimentat de fervoarea religioasă, astăzi ne reamintește de puterea fricii și a fanatismului de a alimenta dorința oamenilor obișnuiți de a-i demoniza pe alții.