Wolf Lake, White Gown Blown Open: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Colecția de poezii a Dianei Seuss este foarte apreciată pentru imaginile sale evocatoare, profunzimea emoțională și capacitatea de a surprinde complexitatea vieții și a iubirii. Criticii îi descriu opera ca fiind puternică, frumoasă și plină de abandon senzual. Mulți cititori exprimă o legătură emoțională profundă cu poemele, simțindu-se adesea mișcați până la lacrimi și obligați să le citească de mai multe ori.

⬤ Foarte evocatoare și puternice din punct de vedere emoțional
⬤ bine scrise, cu imagini senzuale
⬤ teme captivante și ușor de abordat despre viață și dragoste
⬤ experiență de lectură plăcută
⬤ impact emoțional semnificativ
⬤ lecturi live încântătoare.

Unii cititori pot considera intensitatea emoțiilor copleșitoare; câteva recenzii pot sugera că complexitatea poeziei necesită o lectură atentă și atentă.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Wolf Lake, White Gown Blown Open: Poems

Conținutul cărții:

Poemele Dianei Seuss cresc din solul fertil din sud-vestul statului Michigan, spulberând toate stereotipurile despre Midwest și eliberând personaje demne de Faulkner prin obsesia, suferința și dramele lor de dragoste, sex și moarte. Prima secțiune a acestei culegeri aduce un omagiu rădăcinilor poetului într-un loc în care lumea nu-ți oferă nimic și îți promite mai puțin, așa că ești lăsat să te inventezi singur sau să dispari. De aici, aceste poeme povestesc și întruchipează acte repetate de autocreație sfidătoare în fața disperării, a pierderii și a rușinii, și întotdeauna în umbra anihilării.

Cu un umor întunecat și un patetism sfâșietor, Seuss sapă cu furie în locuri liminale fără dimensiune - granițe de stat, marginile lacurilor, spațiul "dintre m și e în cuvântul amin"  Din ceea ce ea numește "acest loc intermediar"  vin rugăciuni profane în care "sunetul speranței și sunetul suferinței"  se dezvăluie a fi "aceeași muzică cântată la același instrument" 

La jumătatea acestei cărți, un bărbat îi spune vorbitorului că frumusețea este ceea ce nu a fost atins. Această colecție este un contraargument îndreptățit și feroce: în lumea acestei imaginații, frumusețea se revarsă din ceea ce a fost zdrobit, sfâșiat și greblat. "Primim frumusețea",  Seuss scrie, "așa cum un cui primește / lovitura de ciocan."  Aceasta este poezia care vine doar după ce rochia albă a fost deschisă - poezia necesității, unde o imaginație sălbatică este singura speranță.