Worst-Case Economics: Evenimente extreme în climă și finanțe

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Frank Ackerman „Worst Case Economics” discută despre nevoia urgentă de schimbare a politicilor pentru a face față schimbărilor climatice, subliniind neajunsurile modelelor economice convenționale în abordarea evenimentelor și riscurilor extreme. Cartea servește drept resursă atât pentru factorii de decizie politică, cât și pentru publicul larg, promovând o înțelegere mai profundă a provocărilor economice legate de riscurile climatice.

⬤ Scriere clară și accesibilă; evită jargonul în timp ce introduce concepte cheie.
⬤ Oferă o analiză aprofundată a problemelor economice legate de schimbările climatice.
⬤ Oferă un apel puternic la acțiune pentru răspunsuri politice imediate în vederea prevenirii dezastrelor climatice.
⬤ Include o bibliografie cuprinzătoare pentru lecturi suplimentare.
⬤ Atrage atenția cititorilor prin referințe și paralele cu evenimente actuale.

⬤ Unii ar putea considera urgența mesajului copleșitoare.
⬤ Criticii pot discuta despre fezabilitatea schimbărilor propuse de Ackerman.
⬤ Aspectul politic al schimbărilor climatice poate să nu rezoneze cu toți cititorii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Worst-Case Economics: Extreme Events in Climate and Finance

Conținutul cărții:

De ce crizele climatice și financiare prezintă riscuri atât de extreme? Și de ce este nevoie pentru a răspunde eficient la aceste riscuri? Fenomenele meteorologice extreme - furtunile și creșterea nivelului mării, valurile de căldură, seceta și inundațiile - par din ce în ce mai frecvente și mai extreme, în timp ce oamenii de știință avertizează asupra unor riscuri climatice și mai mari în viitor. Eșecurile financiare de amploarea celor din 2008 fac de râs presupusa eficiență a economiei de piață. Nimic din toate acestea nu ar fi posibil în lumea imaginată de economia convențională - un tărâm imaginar al gradualismului, al echilibrului, al raționalității bine informate și al soluțiilor reciproc avantajoase oferite de mâna invizibilă.

Ritmul neregulat al avânturilor și căderilor de pe piețele financiare ar putea fi explicat fie prin modelele de comportament de tip crowd-following în rândul investitorilor, fie prin distribuția inegală a averii (și impactul celor mai mari investitori asupra piețelor). Crizele climatice reflectă faptul că sistemele naturale pot atinge puncte de basculare sau tranziții critice, în care schimbările treptate fac loc unor schimbări discontinue la scară largă. Aspectele economice ale schimbărilor climatice au rămas în urma științei, subestimând gravitatea problemei și probabilitatea unei crize.

Deși cauzele extremelor climatice și financiare sunt diferite, implicațiile pentru politicile publice au multe în comun. Frecvența evenimentelor extreme, de diferite dimensiuni, înseamnă că nu există nicio modalitate de a prezice dimensiunea probabilă a crizelor viitoare. Abordarea tradițională a aversiunii față de risc nu poate ține seama de modelele de lungă durată ale piețelor financiare. Teoriile mai bune ale riscului impun abordări mai precaute atât în ceea ce privește politica financiară, cât și cea climatică. În cazurile frecvente în care rezultatele potențiale au probabilități necunoscute, cea mai bună politică se bazează pe cel mai pesimist scenariu credibil. Atunci când un singur risc catastrofal atrage atenția tuturor, o mobilizare în stilul celui de-Al Doilea Război Mondial, care să țină cont de costuri, este răspunsul corect. Nu există o formulă pentru răspunsuri perfecte la riscuri extreme, dar există orientări importante care indică răspunsuri mai bune.