Writing as Resistance: Four Women Confronting the Holocaust: Edith Stein, Simone Weil, Anne Frank, Etty Hillesum

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare pătrunzătoare a patru gânditoare influente, în special Etty Hillesum și Simone Weil, și oferă un cadru de înțelegere a ideilor și contribuțiilor lor.

⬤ Scriere convingătoare cu curgere lină
⬤ analiză informativă a Simonei Weil
⬤ informații utile despre Edith Stein și Anne Frank
⬤ secțiune captivantă despre feminitate
⬤ interpretări clare, dar neimpozante.

Profunzime limitată pentru cei deja familiarizați cu subiectele; unii cititori ar putea găsi anumite discuții prea superficiale.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În această relatare emoționantă a vieții, activității și eticii a patru femei evreice intelectuale în lumea Holocaustului, Rachel Feldhay Brenner explorează modul în care aceste femei au încercat să își mențină credința în umanitate în timp ce erau conștiente de intensificarea distrugerii. Ea susține că, prin răspunsurile lor scrise de autoafirmare autobiografică, Edith Stein, Simone Weil, Anne Frank și Etty Hillesum au rezistat terorii naziste în moduri care sfidează dezumanizarea sa oribilă.

Crizele de identitate personală au generat acte intelectual-spirituale de căutare de sine autobiografică pentru fiecare dintre aceste femei. Pe cale să devină călugăriță în 1933, Edith Stein s-a angajat în autobiografia sa ca fiică a unei familii evreiești. Fugind de Franța și de deportare în 1942, Simone Weil și-a examinat lupta interioară cu credința și Biserica în "Autobiografia spirituală". Ascunzându-se mai bine de doi ani în podul casei sale, Anne Frank a mărturisit cu emoție în jurnalul său despre eforturile sale de a deveni o persoană mai bună. Etty Hillesum, care a lucrat voluntar ca asistent social în Westerbork, și-a căutat în suflet iubirea în realitatea terorii. În fiecare caz, scrisul autobiografic devine un act de sfidare care afirmă umanitatea într-o lume dezumanizată/dezumanizantă.

Concentrându-se pe realizările celor patru femei ca intelectuali, scriitori și gânditori, raportul lui Brenner le eliberează de alte tratamente postume care le descriu ca simboluri ale altruismului, sfințeniei și victimizării. Abordarea sa elucidează, de asemenea, situația dificilă specifică a intelectualilor evrei occidentali care au avut încredere în idealurile Iluminismului și au crezut în fraternitatea umană. În timp ce sufereau teroarea anihilării fizice decretată de soluția finală, acești evrei au trebuit să se confrunte cu excluderea lor din lumea pe care o considerau a lor. La un alt nivel, acest studiu al patru povești de viață extraordinare contribuie la o înțelegere mai profundă a dezvoltării postbelice a gândirii etice, teologice și feministe. Manifestându-și îngrijorarea față de o lume care încetase să mai aibă grijă de ei, Stein, Weil, Frank și Hillesum au demonstrat că sensul existenței umane constă în responsabilitatea față de celălalt, în protecția lui Dumnezeu suferind, în valoarea primară a relaționării prin empatie. Argumentând că principiile lor etice au anticipat gândirea unor gânditori postbelici precum Levinas, Fackenheim, Tillich, Arendt și Nodding, Brenner propune că ruperea tradiției umaniste a Iluminismului în Holocaust a generat explorarea postbelică a potențialului umanist în dăruirea de sine către celălalt.