Yellowstone și Smithsonian: Centre de conservare a vieții sălbatice

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Yellowstone and the Smithsonian: Centers of Wildlife Conservation

Conținutul cărții:

În iarna 1996-1997, autoritățile de stat și federale au împușcat sau au trimis la abator mai mult de 1.100 de bizoni din Parcul Național Yellowstone. De atunci, alte mii de exemplare au fost ucise sau reintroduse în parc, în timp ce administratorii vieții sălbatice se luptă să se adapteze unui animal care nu recunoaște granițele create de om.

Tensiunile legate de vânătoarea și conservarea bizonilor, un animal sacru pentru mulți nativi americani și un simbol al vestului american, sunt cel puțin la fel de vechi ca primul parc național al națiunii. Înființat în 1872, în parte "pentru a proteja împotriva distrugerii excesive a peștilor și a vânatului", Yellowstone a fost dedicat încă de la început conservării vieții sălbatice, alături de celelalte minuni naturale ale parcului. Instituția Smithsonian, fondată ea însăși în 1848, a considerat că resursele parcului sunt esențiale pentru propria sa misiune, căutând în Yellowstone specimene pentru a-și spori colecțiile de istorie naturală și, mai târziu, pentru a aproviziona Grădina Zoologică Națională. Cum s-a dezvoltat această relație în jurul conservării și expunerii faunei sălbatice americane, aceste două organizații distincte ajungând să se oglindească una în cealaltă, este povestea puțin cunoscută pe care o spune Diane Smith în Yellowstone and the Smithsonian.

Chiar înainte de înființarea sa ca parc național și cu mult înainte de crearea Serviciului Parcurilor Naționale în 1916, regiunea Yellowstone a servit drept sursă de specimene pentru oamenii de știință din Washington, D. C. Urmărind reciprocitatea Yellowstone-Washington până la primele explorări ale regiunii sponsorizate de guvern, Smith oferă informații și contextul pentru multe dintre practicile, precum transferurile de animale și reproducerea în captivitate, aplicate un secol mai târziu de o nouă generație de biologi conservatori. Ea arată cum Yellowstone, prin relația sa cu Smithsonian, Muzeul Național și, în cele din urmă, Grădina Zoologică Națională, a contribuit la ridicarea caracterului iconic al faunei reprezentative din vestul american, în special al bizonilor. Cartea ei ne ajută pe noi toți, nu în ultimul rând pe istorici și biologi, să înțelegem mai bine politicile de gestionare și conservare a faunei sălbatice care au urmat.