The Weather Gods
În centrul cărții Zeii vremii se află mai multe paradoxuri: lumea este atât un răgaz, cât și un loc al durerii; un balsam și o sursă de dezamăgire; un loc al reînnoirii și al morții; un loc al spiritului rezistent și al pierderii controlului.
Cartea privește natura ca pe un loc de vindecare - fie că este vorba despre moarte, dragoste(e) pierdută(e) sau așteptări neîmplinite în ceea ce privește viața. Pe măsură ce oamenii se dezvoltă și își construiesc viețile, ei se află în mod inevitabil la mila zeilor vremii; fie că sunt în cea mai bună formă în frumusețea primăverii, fie că lâncezesc în amurgurile lungi ale verii sau în mijlocul ploii umede din noiembrie, aceste forțe pe care nu le vedem, dar care sunt întotdeauna prezente în viețile noastre, sunt toate locuri de explorare și vindecare, chiar dacă sunt greu de obținut.
Vorbitorii din aceste poezii sugerează - prin relațiile pe care le construiesc și miracolele naturale la care sunt martori - că actul adesea tulburător și noroios de a ne trăi viața merită. Această carte ne cere să vedem lumea cu ochi cunoscători: nimic nu este în afara limitelor și nimic nu este uitat.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)