Zeița poartă cizme de cowboy

Recenzii ale cititorilor

„Zeița poartă cizme de cowboy” de Katherine Hoerth este o colecție de poezii care împletește mitul și realitatea, descriind experiențele feminității și ale naturii prin prisma culturii texane. Poemele sunt bogate în detalii și emoții, prezentând adesea amintiri din copilărie și complexitatea maturizării. Lucrarea se remarcă prin explorarea accesibilă, dar profundă, a figurilor zeiței, îmbinând miticul cu mundanul.

Colecția oferă o perspectivă unică înrădăcinată în cultura texană, prezintă un amestec de teme despre feminitate, copilărie și natură și este lăudată pentru imaginile sale vii și profunzimea emoțională. Criticii remarcă faptul că poemele sunt deopotrivă relatabile și pătrunzătoare, cu un limbaj și o structură abilă. Amestecul de mit și experiențe din viața reală rezonează bine cu cititorii.

Unii cititori pot găsi repetitivă natura ciclică a temei zeiței, iar un recenzent a sugerat că cartea este mai puternică atunci când este citită ocazional, mai degrabă decât într-un mod liniar, ceea ce ar putea fi un dezavantaj pentru cei care preferă o experiență de lectură mai structurată.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Goddess Wears Cowboy Boots

Conținutul cărții:

Sunt poezii pe care iubitorii de poezie le vor admira mult, fanii poveștilor le vor savura, iar poeții vor găsi uimire pentru măiestria poetică în integrarea formei și a sensului. Katherine Hoerth este o poetă lirică a anecdotelor și poveștilor.

Mai degrabă decât să spună o poveste, poemele ei îi cufundă pe cititori în ea, cu imagini care vorbesc tuturor celor cinci simțuri. Deschideți cartea la orice pagină și veți descoperi bogăția imaginilor ei. Iată câteva exemple din 5 pagini luate la întâmplare: cititorul poate simți gustul de rodie, mirosul de parfum stropit, căldura unei stânci arsă de soare și aude cântecul păsărilor.

Adesea, imaginile lui Hoerth devin mai vii datorită amestecului lor, datorită sinesteziei lor surprinzătoare. La efectul liric al utilizării magistrale a imaginilor se adaugă și sunetele.

Cele mai multe rânduri sunt versuri albe, o formă muzicală subtilă care, în mâinile lui Hoerth, pune în valoare cuvintele, în loc să intervină asupra lor. În aceste pagini, poeta ne împrumută sensibilitatea sa remarcabilă pentru ca noi să îi experimentăm lumea și, dacă suntem înțelepți, să îi aplicăm înțelepciunea senzuală la noi examinări ale propriei noastre vieți.