Zilele școlii indiene

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Indian School Days” de Basil Johnston oferă un portret nuanțat al vieții în școlile rezidențiale indiene din Canada. Ea evidențiază atât luptele cu care s-au confruntat elevii, cât și educația pe care au primit-o, pe fundalul unui capitol dureros din istorie. Narațiunea, deși serioasă, este presărată cu umor și anecdote personale, ceea ce o face o lectură captivantă.

⬤ Oferă o perspectivă echilibrată asupra vieții în școlile rezidențiale indiene, contrastând atât experiențele educaționale, cât și creșterea personală.
⬤ Stil de scriere captivant și plin de umor, care captează atenția cititorilor.
⬤ Reflecții pătrunzătoare asupra culturii, identității și impactului școlilor rezidențiale.
⬤ Servește ca o relatare istorică importantă, ceea ce o face potrivită pentru scopuri educaționale.
⬤ Profunzime emoțională, care rezonează cu cititorii care au legături personale cu istoria.

⬤ Unii cititori pot considera că descrierea educației în astfel de școli este prea ușoară în comparație cu realitățile mai grave ale abuzurilor documentate în alte relatări.
⬤ Umorul poate să nu rezoneze cu toată lumea, având în vedere gravitatea subiectului.
⬤ Punctele de vedere contrastante asupra școlilor rezidențiale ar putea să nu fie pe placul celor care se concentrează doar pe aspectele negative.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Indian School Days

Conținutul cărții:

Această carte este autobiografia plină de umor și dulce-amară a unui Ojibwa canadian care a fost luat de lângă familia sa la vârsta de zece ani și plasat într-un internat iezuit din nordul provinciei Ontario. Era anul 1939 când temutul agent indian a vizitat familia lui Basil Johnston și i-a luat pe el și pe sora lui de patru ani la școala St.

Peter Claver, condusă de preoți într-o comunitate cunoscută sub numele de Spanish, la 75 de mile de Sudbury. „Spanish! Era un cuvânt sinonim cu școală rezidențială, penitenciar, reformator, exil, temniță, biciuiri, lovituri, palme, toate la un loc”, își amintește Johnston. Dar, în ciuda singurătății dureroase, a privațiunilor, a șocului cultural și a rutinei amorțitoare, povestea sa este captivantă și plină de compasiune.

Johnston creează portrete minunate ale tinerilor băieți indieni care se chinuiau să se adapteze la obiceiurile ciudate și la disciplina nechibzuită, lipsită de sentimente. Chiar și profesorii iezuiți, ale căror sclipiri de umor pătrundeau uneori în comportamentul lor sever, sunt portretizați cu o înțelegere izvorâtă din retrospectivă.