Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Ziua morții lui Shelly” de Renato Rosaldo se caracterizează prin narațiunea sa emoționantă și pătrunzătoare care îmbină elemente poetice și etnografice. Cartea explorează un eveniment personal prin perspectivele diferitelor personaje afectate de tragedie. Deși scrisul este accesibil și are rezonanță emoțională, unii cititori au observat că cartea conține mai multe note și informații de fond decât conținut narativ propriu-zis.
Avantaje:Emoționantă și pătrunzătoare, frumos scrisă, explorează emoții profunde, îmbină măiestria artistică cu erudiția, poezie accesibilă și primitoare, perspective intrigante asupra diferitelor culturi, portretizarea eficientă a unor personaje complexe, cercetare etnografică semnificativă.
Dezavantaje:Lungime scurtă, cu mai multe note/informații secundare decât narațiunea, limbaj simplist pentru unii cititori, poate să nu satisfacă pe cei care caută o structură poetică mai complexă.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Day of Shelly's Death: The Poetry and Ethnography of Grief
Conținutul cărții:
Această colecție de poezii profund emoționantă a lui Renato Rosaldo se concentrează asupra șocului provocat de moartea subită a soției sale, Michelle (Shelly) Rosaldo, pe 11 octombrie 1981. Cu doar o zi înainte, Shelly și familia ei ajunseseră în satul Mungayang din nordul Filipinelor, unde ea și soțul ei Renato, ambii antropologi desăvârșiți, intenționau să desfășoare o muncă de teren.
La 11 octombrie, Shelly a murit după ce și-a pierdut echilibrul și a căzut de pe o stâncă, de la aproximativ 60 de metri, într-un râu umflat. Renato Rosaldo a explorat relația dintre doliu și furie în eseul său canonic, „Grief and a Headhunter's Rage”, care a apărut pentru prima dată în 1984 și este reprodus aici. În poemele care stau la baza acestei cărți, el revine la trauma morții lui Shelly prin intermediul versului liber, concentrându-se pe evenimentele din 11 octombrie 1981.
El explorează nu numai propria sa experiență a morții lui Shelly, ci și perspectivele imaginate ale multor altor persoane ale căror vieți s-au intersectat cu acel eveniment tragic și cu urmările sale imediate, de la Shelly însăși la stânca de pe care a căzut, de la cei doi băieți care și-au pierdut mama la străinii care i-au purtat și îngrijit, de la un șofer de taxi pe tricicletă, la un soldat, la preoți și călugărițe. Fotografiile realizate cu ani înainte, când Renato și Shelly făceau cercetări pe valea râului din Mungayang, adaugă o frumusețe crudă.
Într-un nou eseu, „Note despre poezie și etnografie”, Rosaldo explică cum și de ce a ajuns să scrie poemele dureroase, dar frumoase din „Ziua morții lui Shelly”. Totuși, mai mult decât orice altceva, eseul este un manifest în sprijinul a ceea ce el numește antropoesia, versuri cu o sensibilitate etnografică.
Eseul clarifică modul în care această carte de o rară umanitate și perspicacitate sfidează limitele etnografiei așa cum este ea practicată de obicei.
