Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „A Black Gaze” a Tinei M. Campt explorează distincția dintre a privi pur și simplu persoanele de culoare și a le vedea cu adevărat. Cartea discută rasismul implicit din lumea artei și evidențiază experiențele artiștilor negri contemporani, încurajând în același timp o înțelegere mai profundă a artei lor. Criticii consideră cartea captivantă, educativă și transformatoare, apreciind natura sa poetică și intuițiile autorului.
Avantaje:Foarte ușor de citit, poetică, plină de fotografii incredibile și comentarii excelente din partea autorului. Oferă o perspectivă profundă asupra artei afro-americane contemporane, provoacă privitorii să-și regândească perspectivele asupra vieții negrilor și este descrisă ca fiind puternică și bogată în informații.
Dezavantaje:Unii cititori ar putea găsi o provocare să se implice pe deplin în contextul istoric și implicațiile discuțiilor, mai ales dacă nu sunt familiarizați cu lumea artei sau cu experiențele afro-americane.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
A Black Gaze: Artists Changing How We See
Conținutul cărții:
Examinarea lucrărilor artiștilor negri contemporani care demontează privirea albilor și ne cer să vedem - și să vedem negrul în special - în mod nou.
În A Black Gaze, Tina Campt examinează artiștii contemporani de culoare care schimbă însăși natura interacțiunilor noastre cu vizualul prin crearea și conservarea unei priviri specific negre. Lucrările lor - de la portretele dezarmant de intime ale Deanei Lawson la videoclipurile lui Arthur Jafa despre frumusețea și curajul cotidian al experienței negrilor, de la filmele lui Kahlil Joseph și fotografiile lui Dawoud Bey la practica artistică întruchipată și multimedia a lui Okwui Okpokwasili, Simone Leigh și Luke Willis Thompson - solicită privitorilor să facă mai mult decât doar să privească.
Aceasta solicită răspunsuri viscerale la vizualizarea precarității negrilor. Campt arată că acest nou mod de a vedea îi deplasează pe spectatori de la optica pasivă a privirii la lupta activă de a privi cu, prin și alături de suferința - și bucuria - vieții negrilor în prezent. Artiștii ale căror lucrări sunt explorate de Campt sfidează disparitatea fundamentală care definește practica de vizionare dominantă: ideea că negrul este în altă parte (sau nicăieri) decât albul. Acești artiști creează imagini care curg, care resuscitează și revalorizează arhiva istorică și contemporană a vieții negrilor în moduri radicale. Scriind cu rigoare și pasiune, Campt descrie creativitatea, ingeniozitatea, viclenia și curajul care constituie modus operandi al unei priviri negre.
