A deveni o persoană

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Carl Rogers este foarte apreciată pentru relevanța sa, pentru conținutul pătrunzător și pentru stilul eficient de comunicare. Multe recenzii evidențiază ideile sale încurajatoare despre relațiile umane și dezvoltarea personală, ceea ce o face o lectură valoroasă atât pentru educatori, cât și pentru indivizi. Cu toate acestea, unii cititori își exprimă dezamăgirea cu privire la lungimea sa scurtă și prețul ridicat perceput, indicând faptul că este posibil să nu îndeplinească așteptările ca o carte tradițională.

⬤ Stil de scriere captivant și relatabil
⬤ perspective puternice asupra filosofiei psihologice și a relațiilor umane
⬤ considerată o lectură obligatorie pentru creșterea și înțelegerea personală
⬤ foarte recomandată pentru familii și educatori
⬤ plină de înțelepciune în ciuda formatului său scurt.

⬤ Extrem de scurtă (doar 23-40 de pagini), ceea ce îi poate face pe unii cititori să își dorească mai mult
⬤ percepută ca fiind prea scumpă pentru lungimea sa
⬤ unii cumpărători au fost dezamăgiți că nu era o carte mai amplă.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Becoming a Person

Conținutul cărții:

Becoming a Person, 1954.

În multe privințe, Carl Rogers a fost un revoluționar. Crescut într-o familie strictă și conservatoare, Rogers a dezvoltat în cele din urmă o teorie a psihologiei care a înlăturat vechile structuri de putere și a pus pacientul la conducerea propriului său tratament. Opera sa continuă să fie importantă pentru ceea ce ne învață despre relații și potențialul uman, precum și despre psihologie.

Spre deosebire de practicienii anteriori ai psihologiei, precum Sigmund Freud sau Carl Jung, Rogers nu a elaborat o teorie unificatoare a conștiinței umane. Lucrarea sa nu se concentrează pe impulsurile inconștiente, memoria colectivă sau impulsurile ascunse. Ea nu se oprește asupra amintirilor din copilărie sau asupra sexualității, cu excepția cazului în care pacientul (sau, pentru a folosi propriul cuvânt al lui Rogers, clientul) dorește să se oprească asupra acestor chestiuni.

În schimb, Rogers s-a concentrat pe ceea ce el numea dorința de autoactualizare. El credea că, prin crearea condițiilor potrivite, terapia îi poate elibera pe oameni de orice îi reține, astfel încât aceștia să își poată descoperi adevăratul sine și să trăiască în armonie cu lumea din jurul lor.

Rogers este probabil cel mai bine cunoscut pentru dezvoltarea a ceea ce el a numit terapie nondirectivă sau centrată pe client. El susținea că oamenii sunt buni înnăscut și au capacitatea de a se vindeca singuri, chiar și atunci când au devenit serios deconectați de realitate. Cu toate acestea, acest tip de vindecare nu putea avea loc în vid. Rogers a subliniat importanța relațiilor terapeutice pentru a le oferi oamenilor încrederea și libertatea de a se dezvolta, astfel încât să își poată atinge adevăratul potențial.

Rogers le-a atribuit terapeuților un rol diferit de cel pe care îl aveau în mod tradițional. În mod tradițional, analiștii își asumaseră un rol destul de activ în tratamentul pacienților lor, oferindu-și opiniile cu privire la nevoile și progresele pacienților. În sistemul lui Rogers, însă, terapeuții adoptau o poziție mai pasivă. Mai degrabă decât să-și diagnosticheze pacienții sau să prezinte un plan de tratament, terapeuții se concentrau pe crearea unei atmosfere de căldură, siguranță și acceptare.

Terapeutul ideal al lui Rogers nu era o figură autoritară detașată, care lua notițe în timp ce pacientul său își depăna cele mai vechi amintiri din copilărie. Mai degrabă, Rogers dorea ca terapeuții să intre într-o relație autentică cu clienții lor. Acest lucru le-ar oferi clienților spațiul de care au nevoie pentru a renunța la măști și a se confrunta treptat cu adevărata lor personalitate.

Cititorii atenți vor observa că Rogers a fost influențat de oameni precum Soren Kierkegaard, în special în ceea ce privește căutarea continuă a sinelui. Rogers îl citează pe Kierkegaard spunând: "A vrea să fii acel sine care este cu adevărat este, într-adevăr, opusul disperării".

Becoming a Person se bazează pe această idee - căutarea sinelui în combinație cu căutarea fericirii - și o aplică la problema centrală a psihologului, și anume ce să facă atunci când se confruntă cu o persoană tulburată, conflictuală, care caută și așteaptă ajutor. Pentru Rogers, fiecare pacient are aceeași problemă - cine sunt eu, cu adevărat? Cum pot deveni eu însumi? Psihologul de succes își poate ajuta clienții să răspundă la această întrebare.