Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o analiză cuprinzătoare a operațiunilor de pace ale ONU, utilizând date și metodologii ample, subliniind factorii care conduc la succesul sau eșecul misiunilor. Cartea oferă o examinare detaliată a diferitelor războaie civile și a eforturilor de menținere a păcii începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru studenții și cercetătorii interesați de acest subiect.
Avantaje:Examinarea aprofundată a operațiunilor de pace ale ONU, utilizarea extensivă a datelor și a analizei statistice, studii de caz bine structurate, perspective valoroase asupra factorilor care influențează succesul misiunilor, bogată în referințe și materiale de lectură suplimentare.
Dezavantaje:Nu acoperă misiuni ONU mai recente, cum ar fi Etiopia-Eritreea și Sudanul, lăsând un gol în analiza operațiunilor de pace contemporane.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Making War and Building Peace: United Nations Peace Operations
Conținutul cărții:
Making War and Building Peace examinează cât de bine funcționează misiunile de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite după un război civil.
Analizând statistic toate războaiele civile din 1945, cartea compară procesele de pace care au beneficiat de implicarea ONU cu cele care nu au beneficiat de aceasta. Michael Doyle și Nicholas Sambanis susțin că fiecare misiune trebuie să fie concepută pentru a se potrivi conflictului, cu autoritatea potrivită și resursele adecvate.
Misiunile ONU pot fi eficiente prin sprijinirea noilor actori angajați în favoarea păcii, prin consolidarea instituțiilor de guvernare și prin monitorizarea și supravegherea punerii în aplicare a acordurilor de pace. Dar ONU nu este bună la intervenția în războaiele în curs. În cazul în care conflictul este controlat de răsfățați sau în cazul în care părțile nu sunt pregătite să facă pace, ONU nu poate juca un rol eficient de aplicare a legii.
Cu toate acestea, ONU își poate oferi expertiza tehnică în cadrul operațiunilor multidimensionale de menținere a păcii care urmează misiunilor de aplicare a legii întreprinse de state sau de organizații regionale precum NATO. Constatând că misiunile ONU sunt mai eficiente în primii câțiva ani de la încheierea războiului și că dezvoltarea economică este cea mai bună modalitate de a reduce riscul unor noi lupte pe termen lung, autorii susțin, de asemenea, că rolul ONU în lansarea proiectelor de dezvoltare după războiul civil ar trebui extins.
