Actualitate, posibilitate și lumi

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Alexander Pruss oferă o explorare riguroasă și profundă a metafizicii modalității, abordând întrebări fundamentale despre lumile posibile și adevărurile ontologice care stau la baza afirmațiilor modale. Autorul critică diverse puncte de vedere tradiționale și propune o versiune neo-aristotelică, care fundamentează adevărurile modale în puterile cauzale și în ideile divine. Textul este recunoscut pentru argumentele sale clare și excelența filosofiei analitice, ceea ce îl face o lectură semnificativă pentru cei interesați de metafizica contemporană.

Argumente tehnice și analitice impresionante, o critică aprofundată a opțiunilor metafizice contemporane, o prezentare clară și directă, o perspectivă nouă asupra metafizicii neo-aristotelice și o examinare riguroasă a figurilor și opiniilor filosofice semnificative.

Teoria pozitivă propusă se poate simți mai mult ca sugestii decât ca poziții definitive, iar cititorii care caută un angajament profund cu teoria neo-aristotelică ar putea beneficia de lucrări alternative mai scurte ale lui Pruss și ale altora.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Actuality, Possibility, and Worlds

Conținutul cărții:

Actualitate, posibilitate și lumi este o explorare a teoriei aristotelice care consideră posibilitățile ca fiind fundamentate pe puterile cauzale.

În drumul său către această explicație, Pruss analizează o serie de abordări istorice și susține că abordările logiciste ale posibilității sunt neplauzibile. Noțiunea de lumi posibile pare să fie utilă în multe scopuri, cum ar fi analiza contrafactualităților sau elucidarea naturii propozițiilor și a proprietăților.

Această utilitate a lumilor posibile face necesară o a doua întrebare generală: Există lumi posibile și, dacă da, care sunt acestea? Sunt ele universuri concrete, așa cum crede David Lewis, abstracte platonice, așa cum cred Robert M. Adams și Alvin Plantinga, sau poate construcții lingvistice sau matematice, așa cum crede Heller? Sau poate că Leibniz are dreptate când crede că posibilia nu sunt pe picior de egalitate cu realitățile și că abstracta poate exista doar într-o minte, astfel încât lumile posibile sunt idei în mintea lui Dumnezeu?