Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „Adăpostul timpului” de Georgi Gospodinov prezintă cartea ca o explorare provocatoare a memoriei, a nostalgiei și a reflecțiilor societale, deși cu răspunsuri mixte în ceea ce privește execuția sa. În timp ce mulți cititori au apreciat profunzimea filosofică și rezonanța emoțională, alții au găsit părți ale narațiunii întortocheate sau lente.
Avantaje:⬤ Teme provocatoare și filosofice despre memorie și trecut.
⬤ Narațiune captivantă și emoționantă care rezonează la nivel personal.
⬤ Conceptul unic al unui „adăpost al timpului” pentru a ajuta bolnavii de Alzheimer, care servește drept comentariu social.
⬤ Scriere inteligentă, cu proză frumos lucrată și sclipiri de strălucire.
⬤ Referințe intertextuale bogate care provoacă o reflecție profundă.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au considerat că ritmul este lent și că narațiunea trenează.
⬤ Anumite părți au părut întortocheate sau indulgențe, ceea ce a făcut dificilă menținerea implicării.
⬤ Lipsesc ilustrațiile sau elementele vizuale care ar putea îmbunătăți înțelegerea.
⬤ Finalul este perceput ca fiind deprimant și ambiguu, lăsând cititorii nesiguri cu privire la realitatea narațiunii.
⬤ Discuțiile politice și culturale pot fi copleșitoare pentru cititorii nefamiliarizați cu anumite contexte istorice.
(pe baza a 71 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Time Shelter
Conținutul cărții:
"La un moment dat au încercat să calculeze când a început timpul, când anume a fost creat Pământul", începe enigmaticul narator al Time Shelter, care nu va fi numit. "La mijlocul secolului al XVII-lea, episcopul irlandez Ussher a calculat nu numai anul exact, ci și o dată de început: 22 octombrie, cu 4.004 ani înainte de Hristos". Dar pentru naratorul nostru, timpul așa cum îl cunoaște el începe atunci când îl întâlnește pe Gaustine, un "vagabond în timp" care și-a distanțat viața de realitatea contemporană citind știri vechi, purtând haine vechi și zdrențuite și bântuind pe bulevardele pierdute ale secolului al XX-lea.
Într-o clădire de culoarea caisei din Zurich, înconjurată de plante curioase, Gaustine a deschis prima "clinică a trecutului", o instituție care oferă un tratament inspirat pentru bolnavii de Alzheimer: fiecare etaj reproduce un deceniu trecut în cele mai mici detalii, permițând pacienților să se transporte înapoi în timp pentru a debloca ceea ce a mai rămas din amintirile lor estompate. În calitate de asistent al lui Gaustine, naratorul are sarcina de a aduna resturi ale trecutului, de la mobilă din anii 1960 și nasturi de cămașă din anii 1940 până la parfumuri nostalgice și chiar frânturi de lumină de după-amiază. Dar pe măsură ce șarada devine tot mai convingătoare, un număr tot mai mare de oameni sănătoși apelează la clinică pentru a evada din impasul vieții lor de zi cu zi - o evoluție care duce la o enigmă neașteptată atunci când trecutul începe să invadeze prezentul. Prin intermediul unor viniete satirice și labirintice care amintesc de Italo Calvino și Franz Kafka, naratorul povestește, într-o proză uluitoare, cum a ajuns să fie implicat într-un complot pentru a opri timpul însuși.
"Un păcălici în suflet și adesea foarte amuzant" (Garth Greenwell, The New Yorker), prolificul autor bulgar Georgi Gospodinov urmărește cu măiestrie tragediile secolului trecut, inclusiv pe ale noastre, în ceea ce devine un roman obsedant și sinistru de presimțit, plin de idei. Tradus cu rafinament de Angela Rodel, Adăpostul timpului este un clasic de neuitat al "unuia dintre cei mai fascinanți și de neînlocuit romancieri europeni" (Dave Eggers).
