Agricultura și dezvoltarea rurală a Chinei în era post-reformă

Titlul original:

China's Agriculture and Rural Development in The Post-Reform Era

Conținutul cărții:

Realizările spectaculoase ale Chinei în domeniul agriculturii din ultimele decenii - prin care a reușit să hrănească aproximativ 20% din populația lumii cu 9% din terenul arabil - au fost oarecum umbrite de progresele la fel de uimitoare din domeniul urbanizării, acesta din urmă atrăgând mai mult atenția pe plan intern și internațional.

Mult lăudata "reformă și deschidere" a Chinei a început în mediul rural la sfârșitul anilor 1970, odată cu trecerea de la agricultura planificată, centralizată și colectivizată în întreprinderi de comună și brigadă la crearea de întreprinderi urbane și sătești (TVE) bazate pe sistemul de responsabilitate contractuală a gospodăriilor, care a permis fermierilor chinezi, pentru prima dată de la înființarea RPC, să utilizeze terenurile pentru a-și cultiva propriile culturi și pentru a-și dezvolta propriile afaceri agricole după ce și-au îndeplinit cotele pentru colectiv.

Aceasta nu a fost altceva decât o revoluție în agricultură, care a transformat economia agricolă a Chinei dintr-una caracterizată de penurii permanente în una excedentară până în 1998 - punctul de cotitură după 20 de ani de reforme. De atunci, reforma și dezvoltarea agriculturii chineze au mers din ce în ce mai bine.

După cum documentează în detaliu autorii acestei cărți:

Venitul net pe cap de locuitor al agricultorilor chinezi s-a triplat în ultimul deceniu, de la 2 622 Rmb în 2003 la 7 917 Rmb în 2012 - o creștere anuală de peste 540 Rmb (80 USD);

creșterea venitului net pe cap de locuitor al agricultorilor a fost mai mare decât creșterea venitului disponibil pe cap de locuitor al rezidenților urbani în aceeași perioadă - ceea ce dă speranțe pentru reducerea diferenței de venituri între mediul urban și cel rural - unul dintre obiectivele-cheie pe termen lung ale Chinei;

modul în care Yuan Longping din China - recunoscut public de către Institutul Internațional de Cercetare a Orezului (IRRI) în 1982 drept "părintele orezului hibrid" - și echipa sa au dezvoltat o tulpină superioară de orez hibrid, permițând Chinei să fie autonomă în ceea ce privește consumul de orez; Longping rămâne un membru activ al IRRI și în prezent.