Albert Einstein, Mileva Maric: Scrisori de dragoste

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de scrisori de dragoste între Albert Einstein și prima sa soție, Mileva Maric, care reflectă relația lor complexă și potențialele contribuții ale Milevei la activitatea științifică a lui Einstein. Deși multe recenzii apreciază profunzimea emoțională și semnificația istorică a scrisorilor, există dezbateri cu privire la implicarea reală a Milevei în realizările științifice ale lui Einstein.

⬤ Scrisorile oferă o perspectivă profundă asupra vieții personale și stării emoționale a lui Einstein, prezentându-l ca pe un individ cu multe fațete.
⬤ Cititorii găsesc povestea lui Einstein și a Milevei extrem de interesantă și sfâșietoare, adăugând un element uman figurilor istorice.
⬤ Cartea este bine tradusă și oferă o colecție valoroasă de corespondență timpurie care evidențiază dinamica cuplului.

⬤ Criticii remarcă faptul că corespondența este în principal unilaterală, ridicând întrebări cu privire la contribuțiile Milevei și implicând o potențială părtinire.
⬤ Unele recenzii susțin că scrisorile nu dovedesc definitiv colaborarea Milevei în teoriile lui Einstein, sugerând că interpretările pot fi selective.
⬤ Există frustrări legate de lipsa scrisorilor Milevei, care diminuează explorarea rolului acesteia în relația lor.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Albert Einstein, Mileva Maric: The Love Letters

Conținutul cărții:

În 1903, în ciuda obiecțiilor vehemente ale părinților săi, Albert Einstein s-a căsătorit cu Mileva Maric, partenera, colega și confidenta a cărei influență asupra celor mai creativi ani ai săi a dat naștere la numeroase speculații.

Începute în 1897, după ce Einstein și Maric s-au cunoscut ca studenți la Politehnica Federală Elvețiană, și încheiate la scurt timp după căsătoria lor, aceste 54 de scrisori de dragoste oferă o perspectivă rară asupra relației lui Einstein cu prima sa soție, aruncând în același timp lumină asupra dezvoltării sale intelectuale în perioada dinaintea annus mirabilis din 1905. Spre deosebire de imaginea lui Einstein, gânditorul singuratic și izolat de la Princeton, el apare aici atât ca un copil teribil al științei, în plină ascensiune, cât și ca un tânăr îndrăgostit, asaltat, împreună cu logodnica sa, de lupte financiare și personale - printre care și nașterea nelegitimă a fiicei lor, a cărei existență este cunoscută doar prin aceste scrisori.

Descriind conflictele sale cu profesorii și cu alți oameni de știință, certurile cu mama sa pe tema lui Maric și dificultățile sale de a obține un post academic după absolvire, scrisorile ne permit să reconstituim tinerețea lui Einstein cu o imediatețe fără precedent. Dragostea sa pentru Maric, pe care o descrie ca pe o creatură care îmi este egală și care este la fel de puternică și independentă ca mine, scoate la iveală natura sa serioasă, dar și jucăușă, adesea teatrală. Cu toate acestea, după căsătorie, Maric devine mai puțin tovarășa sa intelectuală și, nereușind să obțină un certificat de profesor, își subordonează obiectivele profesionale celor ale lui.

În ultimele scrisori, Einstein a obținut un post la Oficiul Elvețian de Brevete și îi vorbește pentru ultima dată despre fiica lor soției sale din Ungaria, unde se presupune că aceasta a lăsat-o în grija unor rude. Informativă, amuzantă și adesea foarte emoționantă, această colecție de scrisori surprinde, atât pentru oamenii de știință, cât și pentru cititorii generali, o perioadă puțin cunoscută, dar crucială din viața lui Einstein.