Alchimia fericirii (The Alchemy of Happiness)

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată de mulți cititori pentru cunoștințele sale aprofundate și accesibilitatea sa, ceea ce o face potrivită pentru începătorii care explorează învățăturile lui Al-Ghazali. Cu toate acestea, unii recenzenți au remarcat probleme legate de traducere și de prețul ridicat perceput în raport cu lungimea cărții.

Cartea este apreciată pentru reflecția sa profundă asupra spiritualității și a fost descrisă ca o lectură „fantastică”, ușor de înțeles și bine tradusă. Cartea oferă înțelepciune benefică pentru dezvoltarea personală și trezirea spirituală și este recomandată în special începătorilor. Formatul Kindle a fost lăudat pentru ușurința sa de utilizare.

Unii cititori au avut probleme cu traducerea, în special cu utilizarea unor termeni precum „musulman” în loc de „musulman”, care, în opinia lor, au afectat autenticitatea lucrării. În plus, lungimea redusă a cărții (puțin peste 70 de pagini) a fost considerată ca ducând la un preț ridicat, pe care unii recenzenți l-au considerat nejustificat.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Alchemy of Happiness

Conținutul cărții:

Alchimia fericirii este o lucrare de filosofie islamică a teologului, filosofului, misticului și moralistului persan Al-Ghazzali. Scrisă în jurul anului 1105 d.Hr., aceasta a fost una dintre numeroasele lucrări ale marelui om menite să îi ajute pe musulmani să clarifice care aspecte ale filosofiei contemporane contraziceau credința și care o susțineau.

La vârsta mijlocie, Al-Ghazzali era în mijlocul unei cariere de succes ca educator cunoscut și oaspete la curtea unui vizir puternic. În ciuda realizărilor sale, a renunțat la funcțiile sale lucrative în anul 1095 d.Hr. și a dispus de averea sa, alegând să trăiască ca un ascet și mistic. A ales să nu mai predea la școli sponsorizate de stat, optând pentru o viață de izolare și predând la școli mai mici, susținute prin donații.

A fost considerat unul dintre reînnoitorii islamului, despre care se spune că apar la începutul fiecărui secol pentru a curăța credința și a o păstra pură. Această credință a fost susținută de scrierile lui Al-Ghazzali. Acesta a scris peste șaptezeci de lucrări în timpul vieții sale, alte douăzeci fiindu-i atribuite, dar neconfirmate.

Aproape de începutul secolului al XII-lea, Al-Ghazzali a scris Alchimia fericirii. Este o versiune persană, mai scurtă, a lucrării sale anterioare, Renașterea științelor religioase, scrisă inițial în arabă. Este una dintre numeroasele sale lucrări de sufism și este considerată cea mai importantă scriere persană a lui Al-Ghazzali.

Primele patru capitole ale acestei cărți sunt comentarii la celebra zicală tradițională a lui Mahomed: "Cel care se cunoaște pe sine îl cunoaște pe Dumnezeu".

În primul capitol, Al-Ghazzali explică cunoașterea de sine. Fiecare dintre noi are atribute de animale, diavoli și îngeri, scrie el, și depinde de noi să determinăm care sunt care. În loc să ne complacem în plăcerile pământești care ne vin din instinctele noastre mai brutale, ar trebui să ne îndreptăm spre sinele nostru angelic și să "Contemplăm frumusețea lui Dumnezeu".

Al doilea capitol se referă la cunoașterea lui Dumnezeu. Pornind de la premisa că omul nu s-a făcut pe sine și că tot ceea ce are nevoie omul muritor a fost furnizat din "depozitul creației", începem să devenim conștienți de mila și iubirea lui Dumnezeu. Evenimentele unei vieți, chiar și boala și suferința, sunt menite să conducă indivizii la Dumnezeu.

În capitolul următor, aflăm despre lume așa cum este ea. Este un loc în care suntem puși să ne pregătim pentru călătoria noastră viitoare - adică, să ne pregătim pentru viața de apoi. Dacă ne petrecem timpul îngrijindu-ne trupurile și hrănindu-ne sufletele prin cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu, vom fi pregătiți pentru următoarea etapă a călătoriei noastre către fericire.

Ultimul pas în alchimie este cunoașterea lumii de dincolo. Fiecare om posedă două suflete: un suflet animal și un suflet angelic. Sufletul animal emană din inimă și alimentează organele și membrele corpului. Atunci când inima încetează să mai bată, sufletul animal moare. Sufletul angelic nu este legat de corp, așa că atunci când sufletul animal moare, sufletul angelic este eliberat. Dacă acel suflet a fost legat de plăcerile pământești precum banii și familia, va suferi de pierderea acestora. Dar dacă sufletul a avut o legătură mai mică cu lumea și o legătură mai puternică cu Dumnezeu, atunci se va bucura și va fi în pace.

Celelalte capitole ale cărții intră mai în detaliu în ceea ce privește viața religioasă.

Explorarea muzicii, autoexaminarea și căsătoria ca ajutoare sau detractori ai activității sufletului angelic.

Teza principală din Alchimia fericirii este că o viață de autodisciplină și devotament față de Dumnezeu este fundamentală pentru bucuria de a trăi.

Moștenirea lui Al-Ghazzali a fost de a aduce sufismul, sau misticismul islamic, în ortodoxia islamului. El este considerat de unii ca fiind cel mai important musulman după profetul Mahomed și a primit titlul de "Dovada Islamului" în timpul vieții sale.