Alchimia fericirii (The Alchemy of Happiness)

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de învățături de la imamul Al-Ghazzali pe care mulți le consideră îmbogățitoare din punct de vedere spiritual și provocatoare. Cartea este apreciată pentru calitatea traducerii, accesibilitatea pentru începători și profunzimea înțelepciunii sale. Cu toate acestea, unii cititori consideră că este prea scumpă pentru lungimea sa și își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea anumitor terminologii.

Mulți recenzenți subliniază profunzimea spirituală și înțelepciunea lui Al-Ghazzali, remarcând accesibilitatea cărții, traducerea bună și capacitatea sa de a provoca o reflecție profundă. Este considerată o lectură benefică atât pentru noii veniți la lucrările lui Al-Ghazzali, cât și pentru cei care doresc să își aprofundeze înțelegerea conceptelor spirituale.

Unii cititori sunt nemulțumiți de dimensiunea fizică și de prețul cărții, considerând-o supraevaluată având în vedere lungimea sa scurtă. În plus, există critici cu privire la utilizarea terminologiei legate de identitatea musulmană în traducere, pe care unii o consideră nepotrivită.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Alchemy of Happiness

Conținutul cărții:

Alchimia fericirii este o lucrare de filosofie islamică a teologului, filosofului, misticului și moralistului persan Al-Ghazzali. Scrisă în jurul anului 1105 d.Hr., aceasta a fost una dintre numeroasele lucrări ale marelui om menite să îi ajute pe musulmani să clarifice care aspecte ale filosofiei contemporane contraziceau credința și care o susțineau.

La vârsta mijlocie, Al-Ghazzali era în mijlocul unei cariere de succes ca educator cunoscut și oaspete la curtea unui vizir puternic. În ciuda realizărilor sale, a renunțat la funcțiile sale lucrative în anul 1095 d.Hr. și a dispus de averea sa, alegând să trăiască ca un ascet și mistic. A ales să nu mai predea la școli sponsorizate de stat, optând pentru o viață de izolare și predând la școli mai mici, susținute prin donații.

A fost considerat unul dintre reînnoitorii islamului, despre care se spune că apar la începutul fiecărui secol pentru a curăța credința și a o păstra pură. Această credință a fost susținută de scrierile lui Al-Ghazzali. Acesta a scris peste șaptezeci de lucrări în timpul vieții sale, alte douăzeci fiindu-i atribuite, dar neconfirmate.

Aproape de începutul secolului al XII-lea, Al-Ghazzali a scris Alchimia fericirii. Este o versiune persană, mai scurtă, a lucrării sale anterioare, Renașterea științelor religioase, scrisă inițial în arabă. Este una dintre numeroasele sale lucrări de sufism și este considerată cea mai importantă scriere persană a lui Al-Ghazzali.

Primele patru capitole ale acestei cărți sunt comentarii la celebra zicală tradițională a lui Mahomed: "Cel care se cunoaște pe sine îl cunoaște pe Dumnezeu".

În primul capitol, Al-Ghazzali explică cunoașterea de sine. Fiecare dintre noi are atribute de animale, diavoli și îngeri, scrie el, și depinde de noi să determinăm care sunt care. În loc să ne complacem în plăcerile pământești care ne vin din instinctele noastre mai brutale, ar trebui să ne îndreptăm spre sinele nostru angelic și să "Contemplăm frumusețea lui Dumnezeu".

Al doilea capitol se referă la cunoașterea lui Dumnezeu. Pornind de la premisa că omul nu s-a făcut pe sine și că tot ceea ce are nevoie omul muritor a fost furnizat din "depozitul creației", începem să devenim conștienți de mila și iubirea lui Dumnezeu. Evenimentele unei vieți, chiar și boala și suferința, sunt menite să conducă indivizii la Dumnezeu.

În capitolul următor, aflăm despre lume așa cum este ea. Este un loc în care suntem puși să ne pregătim pentru călătoria noastră viitoare - adică, să ne pregătim pentru viața de apoi. Dacă ne petrecem timpul îngrijindu-ne trupurile și hrănindu-ne sufletele prin cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu, vom fi pregătiți pentru următoarea fază a călătoriei noastre spre fericire.

Ultimul pas în alchimie este cunoașterea lumii de dincolo. Fiecare om posedă două suflete: un suflet animal și un suflet angelic. Sufletul animal emană din inimă și alimentează organele și membrele corpului. Atunci când inima încetează să mai bată, sufletul animal moare. Sufletul angelic nu este legat de corp, așa că atunci când sufletul animal moare, sufletul angelic este eliberat. Dacă acel suflet a fost legat de plăcerile pământești precum banii și familia, va suferi de pierderea acestora. Dar dacă sufletul a avut o legătură mai mică cu lumea și o legătură mai puternică cu Dumnezeu, atunci se va bucura și va fi în pace.

Celelalte capitole ale cărții abordează mai detaliat viața religioasă, explorând muzica, autoexaminarea și căsătoria ca ajutoare sau detractori ai activității sufletului angelic.

Teza principală din Alchimia fericirii este că o viață de autodisciplină și devotament față de Dumnezeu este fundamentală pentru bucuria de a trăi.

Moștenirea lui Al-Ghazzali a fost de a aduce sufismul, sau misticismul islamic, în ortodoxia islamului. El este considerat de unii ca fiind cel mai important musulman după profetul Mahomed și a primit titlul de "Dovada Islamului" în timpul vieții sale.