Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea se concentrează pe tranziția de la ficțiunea literară victoriană, în special narațiunile sale centrate pe femei, la narațiunile cinematografice orientate spre bărbați reprezentate de opera lui Hitchcock. Autorul prezintă informații despre filmele lui Hitchcock și relația acestuia cu fiica sa, stârnind discuții interesante, deși analiza este puternic centrată pe rolurile de gen.
Avantaje:Cartea conține perspective interesante, în special în ceea ce privește relația lui Hitchcock cu fiica sa și rolul acesteia în filmele sale. Cartea oferă o perspectivă unică asupra lucrărilor sale de mai târziu, contestând interpretările lor tipice ca eșecuri, și servește drept catalizator pentru contemplarea ulterioară a lui Hitchcock.
Dezavantaje:Titlul este înșelător, deoarece cartea nu explorează problemele victoriene așa cum se anticipa. Accentul pus pe rolurile de gen poate părea excesiv, conducând la o analiză unidimensională a filmelor lui Hitchcock. Autoarea tinde să își accentueze argumentul principal, făcându-l repetitiv.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Alfred Hitchcock: The Legacy of Victorianism
Conținutul cărții:
Acest studiu provocator urmărește lunga carieră regizorală a lui Alfred Hitchcock de la victorianism la postmodernism. Paula Marantz Cohen ia în considerare un eșantion din cele mai bune filme ale lui Hitchcock - Shadow of a Doubt, Rear Window, Vertigo, Psycho - precum și unele dintre cele mai inegale - Rope, The Wrong Man, Topaz - și face conexiuni între evoluția sa ca regizor și tendințele din societatea în general.
Bazându-se pe o serie de metodologii, inclusiv feminismul, psihanaliza și sistemele familiale, autorul oferă o privire pătrunzătoare asupra paradoxului unui gentleman în stil victorian care a evoluat într-unul dintre cei mai importanți maeștri ai filmului modern. Cohen consideră că filmele lui Hitchcock sunt, în parte, un răspuns masculin la romanele domestice și psihologice care se adresau în principal femeilor în epoca victoriană. Cariera sa, susține ea, poate fi văzută ca o încercare de a echilibra "cele două fețe ale victorianismului": moștenirea masculină a legii și ierarhiei și moștenirea feminină a sentimentelor și imaginației.
Cohen afirmă că filmele lui Hitchcock reflectă moștenirea sa victoriană și servesc drept hartă pentru tendințele ideologice. Ea trasează evoluția lui Hitchcock din perioada sa britanică, prin anii săi clasici de la Hollywood, până în faza sa ulterioară, urmărind o evoluție conceptuală care corespunde unei evoluții a identității culturale - una care se bazează pe o moștenire victoriană și care, în cele din urmă, o respinge.
