Amintirile mele din Africa de Est: Campania germană din Africa de Est în Primul Război Mondial - Memoriile unui general

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare aprofundată a războiului de gherilă din perspectiva unui ofițer german din timpul Primului Război Mondial, concentrându-se pe conducerea și strategiile sale în Africa de Est. Mulți recenzenți o consideră fascinantă și lămuritoare, în special pentru cei interesați de istoria militară în afara narațiunilor principale. Cu toate acestea, cartea suferă de numeroase erori tipografice și de traducere care diminuează experiența de lectură.

⬤ Oferă informații valoroase despre războiul de gherilă și conducerea militară.
⬤ Poveste bine scrisă și captivantă, în special pentru pasionații de istorie militară.
⬤ Scoate în evidență un teatru al Primului Război Mondial adesea ignorat.
⬤ Oferă o perspectivă unică a unui lider de succes, cu relatări despre adaptabilitate și grija față de trupele sale.
⬤ Unii cititori au considerat că memoriile și contextul istoric sunt convingătoare.

⬤ Cartea este afectată de numeroase erori tipografice și gramaticale.
⬤ Lipsesc hărțile, ceea ce face dificilă urmărirea referințelor geografice.
⬤ Unii cititori au considerat-o uneori seacă sau neatractivă.
⬤ Mai multe recenzii menționează că se simte ca o versiune slab scanată și tradusă a textului original.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

My Reminiscences of East Africa: The German East Africa Campaign in World War One - A General's Memoir

Conținutul cărții:

Generalul Paul von Lettow-Vorbeck, care a condus campania germană din Africa de Est, împărtășește povestea sa despre război și despre utilizarea eficientă a războiului de gherilă pentru a ține în frâu o armată aliată mult mai mare.

Spre deosebire de omologii săi din Europa, al căror război a ajuns rapid la o stagnare și la infamul război de tranșee, Lettow-Vorbeck a condus o campanie extrem de eficientă, care a impresionat comandanții din ambele tabere. Campania sa s-a desfășurat pe teritoriul actual al Rwandei, Burundi și Tanzaniei, cu părți din teritoriile coloniale ale Marii Britanii care, în cele din urmă, au făcut și ele obiectul încăierărilor. Folosirea vicleană a terenului, a vremii, a ambuscadelor, a armelor recuperate de pe nava scufundată Königsberg și a auxiliarelor angajate pe plan local a însemnat că mica forță a lui Lettow-Vorbeck a ținut ocupată o armată aliată de aproximativ zece ori mai mare.

În timp ce frontul static din vestul Europei contravenea planificării, Lettow-Vorbeck și alte personalități militare din Germania calculaseră cât de eficientă ar putea fi o campanie de gherilă în Africa înainte de începerea războiului în 1914. Frustrați de succesele sale, britanicii au trimis întăriri totalizând peste 70 000 de oameni în 1916 - acestea nu au reușit să obțină o victorie decisivă, trupele proaspete suferind pierderi și devenind ineficiente din cauza bolilor.

Numărul mare de adversari l-a determinat pe Lettow-Vorbeck să concluzioneze că victoria era imposibilă; scopurile operațiunii sale erau doar de a deturna resursele britanice, hărțuind țintele prin război de gherilă. Generalul din aceste memorii mărturisește că a fost aprovizionat în mod rezonabil până la sfârșitul războiului; neștiind cât de epuizată devenise Germania, el a fost surprins să primească o telegramă în noiembrie 1918, în care i se comunica armistițiul și capitularea necondiționată a armatei germane.