Amprenta lui Buddha: O istorie ecologică a Asiei

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o explorare provocatoare a evoluției budismului și a interacțiunii sale cu politica și etica, oferind o perspectivă critică asupra istoriei și impactului său asupra mediului.

Capitolele inițiale oferă o prezentare clară și convingătoare a evoluției gândirii budiste. Autorul prezintă perspective șocante și strălucite care pun la îndoială înțelegerile convenționale. Cartea încurajează contemplarea mai profundă și cercetarea relației dintre credințele spirituale și problemele ecologice.

Unii cititori pot găsi tulburătoare criticile aduse parcursului istoric al budismului, în special în ceea ce privește aspectele sale violente și distructive pentru mediu.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Buddha's Footprint: An Environmental History of Asia

Conținutul cărții:

O corecție la ideea contemporană că budismul a fost întotdeauna o religie prietenoasă cu mediul

În imaginarul popular actual, budismul este adesea înțeles ca fiind o religie intrinsec preocupată de mediu. Dharma, numele dat învățăturilor budiste de către budiști, afirmă că toate lucrurile sunt interconectate. Prin urmare, budiștii sunt percepuți ca extinzând compasiunea dincolo de oameni și animale, pentru a include plantele și pământul însuși, dintr-o preocupare pentru întregul mediu viu. În cartea The Buddha's Footprint, Johan Elverskog susține că numai renunțând la această imagine contemporană a budismului ca o tradiție de contemplație pur ascetică și apolitică putem vedea adevărata natură a Dharmei. Potrivit lui Elverskog, budismul este, de fapt, un sistem religios și politic expansiv, bazat pe generarea de bogăție prin exploatarea resurselor naturale.

Elverskog analizează expansiunea budismului în Asia în perioada cuprinsă între 500 î.Hr. și 1500 d.Hr., când au fost construite instituții budiste din Iran și Azerbaidjan în vest, până în Kazahstan și Siberia în nord, Japonia în est și Sri Lanka și Indonezia în sud. El examinează teologia prosperității din centrul Dharmei, care declara bogăția ca fiind un semn al karmei bune și mijlocul prin care statutul spiritual putea fi ridicat prin donații lăsate instituțiilor budiste. El demonstrează modul în care această tradiție scripturală i-a împins pe budiști să caute bogăție și putere în întreaga Asie și să exploateze atât oamenii, cât și mediul.

Elverskog arată modul în care expansiunea budistă nu a presupus doar înlocuirea zeilor și miturilor locale cu cele ale Dharmei - așa cum s-a întâmplat în cazul creștinismului și al islamului - ci a implicat și transformarea fundamentală a structurilor sociale și politice anterioare și a rețelelor de schimburi economice. The Buddha's Footprint susține că instituționalizarea Dharmei a fost strâns legată de expansiunea agricolă, extracția resurselor, despădurirea, urbanizarea și monumentalizarea budismului însuși.