Amuletă

Recenzii ale cititorilor

AMULET de Roberto Bolano este o narațiune neliniară, obsedantă, centrată pe Auxilio Lacouture, o poetă care reflectă asupra vieții sale în Mexico City în timpul unor vremuri politice tulburi, în special masacrul de la Tlateloco din 1968. Cartea îmbină elemente memorialistice cu povestiri suprarealiste și alegorice, prezentând un amestec de figuri literare reale și fictive pe fundalul tulburărilor sociale. Criticii sunt împărțiți în ceea ce privește profunzimea și structura sa, unii lăudându-i stilul unic și bogăția tematică, în timp ce alții o consideră obscură și lipsită de dezvoltarea personajelor.

Narațiunea este bogată și atmosferică, cu o proză poetică; surprinde în mod eficient haosul tulburărilor politice și luptele personale ale protagonistului. Stilul și vocea unice ale lui Bolano fac ca experiența lecturii să fie captivantă, iar cartea este văzută ca un comentariu puternic asupra evenimentelor istorice. Mulți cititori apreciază împletirea figurilor literare reale cu narațiunea imaginativă a autorului, iar calitatea obsedantă lasă o impresie de durată.

Cartea este lipsită de un complot tradițional și de personaje complet dezvoltate, ceea ce poate îndepărta cititorii care caută o narațiune directă. Unii o consideră confuză și dezarticulată și o critică pentru că este prea obscură sau pentru că este un „one trick pony” fără profunzime. Narațiunea neliniară poate fi dezorientantă, iar diverși cititori au afirmat că este necesar un context istoric pentru a aprecia pe deplin evenimentele descrise.

(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Amulet

Conținutul cărții:

Amulet este un monolog, la fel ca și aclamatul debut în limba engleză al lui Bolano, By Night in Chile.

Interlocutorul este Auxilio Lacouture, o uruguayană care s-a mutat în Mexic în anii '60, devenind "Mama poeziei mexicane", întâlnindu-se cu tinerii poeți în cafenelele și barurile din Universitate. Este înaltă, slabă și blondă, iar tânărul ei poet preferat din anii '70 este nimeni altul decât Arturo Belano (dublura fictivă a lui Bolano de-a lungul cărților sale).

Pe lângă tinerii ei poeți, Auxilio își amintește de trei femei remarcabile: tânăra și melancolica filozoafă Elena, pictorița catalană exilată Remedios Varo și Lilian Serpas, o poetă care s-a culcat cândva cu Che Guevara. Iar în cursul vizitei sale imaginare în casa lui Remedios Varo, Auxilio vede un peisaj straniu, un fel de prăpastie. Această prăpastie reapare într-o viziune de la sfârșitul cărții: o armată de copii mărșăluiește spre ea, cântând pe măsură ce înaintează.

Copiii sunt tinerii latino-americani idealiști care au ajuns la maturitate în anii '70, iar ultimele cuvinte ale romanului sunt: "Și acest cântec este amuleta noastră. "