An Enquiry Concerning the Principles of Morals

Recenzii ale cititorilor

Cartea „An Enquiry Concerning the Principles of Morals” de David Hume este un text semnificativ în filosofia occidentală, caracterizat prin explorarea de către Hume a sentimentelor morale și a psihologiei umane. Unii cititori apreciază profunzimea și perspectivele filosofice, în timp ce alții se luptă cu stilul său vechi de scriere și calitatea producției, ceea ce duce la recenzii mixte.

⬤ Foarte apreciat pentru intuițiile sale filosofice și psihologia morală.
⬤ Conține o introducere excelentă și informații de bază, în special versiunea adnotată de Tom Beauchamp, care este lăudată pentru claritatea sa.
⬤ Textul este descris ca fiind ușor de citit datorită dimensiunii decente a fontului și calității bune a hârtiei.
⬤ Text semnificativ în filozofia occidentală care oferă o bază pentru înțelegerea moralității umane.

⬤ Dificil de citit din cauza stilului vechi de scriere și a limbajului complex.
⬤ Probleme legate de calitatea producției, inclusiv erori de formatare, lipsa de informații suplimentare, cum ar fi anul publicării, și note de subsol amestecate în text.
⬤ Unii cititori consideră că lucrarea este excesiv de prolifică și nu este potrivită pentru cei care doresc să învețe direct despre etică.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

An Enquiry Concerning the Principles of Morals (EPM) este o carte a filosofului iluminist scoțian David Hume. În ea, Hume susține (printre altele) că fundamentele moralei se află în sentimente, nu în rațiune.

An Enquiry Concerning the Principles of Morals este ancheta ulterioară Enquiry Concerning Human Understanding (EHU). Astfel, este adesea denumită "a doua anchetă". Ea a fost publicată inițial în 1751, la trei ani după prima anchetă. 1) Hume discută pentru prima dată despre etică în A Treatise of Human Nature (în Cartea 3 - "Of Morals"). Ulterior, el a extras și a expus ideile pe care le-a propus acolo în cea de-a doua sa Enquiry. În scurta sa lucrare autobiografică, My Own Life (1776), Hume afirmă că a doua sa Anchetă este "dintre toate scrierile mele, istorice, filosofice sau literare, incomparabil cea mai bună".

Abordarea lui Hume în cea de-a doua Anchetă este în mare parte una empirică. În loc să înceapă ancheta sa morală cu întrebări privind modul în care ar trebui să funcționeze moralitatea, el își propune să investigheze în primul rând modul în care facem de fapt judecăți morale. După cum spune Hume:

Deoarece aceasta este o chestiune de fapt, nu de știință abstractă, nu ne putem aștepta la succes decât urmând metoda experimentală și deducând maxime generale din compararea unor cazuri particulare.

În plus, Hume intenționează să ofere o explicație naturalistă a moralității, cel puțin în măsura în care aceasta este ceva comun speciei umane. El scrie:

Propoziția finală, probabil, care pronunță caractere și acțiuni amabile sau odioase, demne de laudă sau de blam... depinde de un simț sau un sentiment intern, pe care natura l-a făcut universal în întreaga specie.

Dar, dacă în cele din urmă Hume urmărește să ofere o teorie etică normativă, mai degrabă decât o teorie doar descriptivă a psihologiei morale, este o problemă controversată printre cercetătorii lui Hume.