Cele treizeci și nouă de poeme din anima aduc o potență distinctivă, arhetipală, etapelor finale ale proiectului mai amplu i tulips al lui Mario Petrucci, secvența de 1111 în care această sub-secvență se află în mod crucial.
Aceste poeme neortodoxe și provocatoare sunt, într-un sens, investigații improvizate asupra anima-impetus din psihicul masculin; dar, de asemenea, ele scufundă cititorul într-o poezie de dragoste primordială, senzuală, dar vulnerabilă. Apărut organic din experimentul modernist anterior, stilul lui Petrucci rămâne totuși absolut contemporan.
Stăpânirea sa asupra formei și sunetului fiecărui poem face ca experiența sa să fie intensă și mistuitoare, reorientând o serie de influențe printr-o sensibilitate lirică acută. Cedând atât de complet puterii de transformare lingvistică, aceste poeme arzătoare și necesare surprind atât criza, cât și frumusețea celei mai intime călătorii a inimii.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)