Anul morții lui Ricardo Reis

Recenzii ale cititorilor

Anul morții lui Ricardo Reis de José Saramago explorează viața personajului titular, un poet și medic care se întoarce în Portugalia în timpul ascensiunii fascismului. Pe măsură ce navighează în relațiile sale cu un poet mort, cu o cameristă și cu o tânără femeie, el reflectă asupra temelor pasivității, identității și opresiunii sociale. Romanul îmbină profunzimea filosofică cu stilul unic de scriere al lui Saramago, caracterizat prin lipsa punctuației și ritmul lent, pe care unii cititori îl consideră frumos, în timp ce alții îl consideră plictisitor.

⬤ Reflecții filosofice profunde asupra condiției umane și a problemelor societale.
⬤ Dezvoltarea rafinată a personajelor, în special a lui Ricardo Reis și a relațiilor sale.
⬤ Portret frumos al Lisabonei din anii 1930, cu elemente de realism magic.
⬤ Un stil de scriere și o traducere remarcabile, care pun în valoare abilitățile literare ale lui Saramago.
⬤ Perspective captivante asupra moștenirii lui Fernando Pessoa.

⬤ Ritmul lent și pasajele lungi îi pot descuraja pe unii cititori.
⬤ Lipsa punctuației tradiționale poate face dificilă lectura și urmărirea.
⬤ Elemente ale intrigii pot părea complicate sau confuze, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu istoria portugheză sau cu operele lui Pessoa.
⬤ Tristețea generală și temele de disperare pot fi deranjante pentru unii.

(pe baza a 58 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Year of the Death of Ricardo Reis

Conținutul cărții:

Amenințările lumii sunt universale precum soarele, dar Ricardo Reis se adăpostește sub propria umbră.

Întors la Lisabona după șaisprezece ani în care a practicat medicina în Brazilia, Ricardo Reis rătăcește pe străzile înecate de ploaie. El tânjește după Marcenda, o aristocrată de neatins, dar Lydia, camerista hotelului, este cea care îi face și îi împarte patul.

Vechiul său prieten, poetul Fernando Pessoa, se întoarce să-l vadă, purtând încă costumul în care fusese îngropat cu șase săptămâni înainte. Suntem în 1936, norii fascismului se adună amenințător deasupra lor, așa că discută; un discurs minunat, incoerent, despre artă, adevăr, poezie, filosofie, destin și dragoste.