Evaluare:
Cartea „Defense of the Third Reich 1941-45” de Steven Zaloga oferă o prezentare detaliată a apărării germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial împotriva bombardamentelor aliate. Deși oferă informații valoroase cu privire la construcția și scopul structurilor defensive, unii cititori au considerat-o lipsită de evaluări ale eficacității în luptă și de profunzime pe anumite subiecte.
Avantaje:⬤ Bine documentată și informativă, cu descrieri detaliate ale structurilor și sistemelor folosite pentru apărarea aeriană
⬤ include grafice moderne și fotografii de arhivă care sporesc înțelegerea
⬤ servește ca un bun abecedar pentru cei interesați de fortificațiile celui de-al Doilea Război Mondial.
⬤ Nu acoperă pe larg eficiența apărării antirachetă și a luptei aeriene
⬤ unii cititori au considerat că este prea scurtă și lipsită de profunzime pe anumite aspecte
⬤ probleme tehnice semnalate cu versiunea Kindle.
(pe baza a 32 recenzii ale cititorilor)
Defense of the Third Reich 1941-45
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a fost supusă amenințării crescânde a atacului bombardierelor aliate, de la bombardamentele de noapte ale RAF la bombardamentele de zi ale americanilor. De la artileria Flak la structurile fortificate, această carte se concentrează asupra infrastructurii terestre de apărare a Germaniei împotriva atacului aerian.
Al Treilea Reich a creat cea mai somptuoasă apărare antirachetă dintre toate țările din cel de-al Doilea Război Mondial. Această carte oferă o prezentare generală a artileriei Flak, cu un accent special pe modul în care Flak a fost desfășurată și pe unele dintre structurile fortificate unice care au fost create pentru a spori performanța Flak, cum ar fi legendarele turnuri Flak din orașele germane. De asemenea, se examinează pe scurt potențialul revoluționar al rachetelor antiaeriene pentru apărarea Flak, care erau pe punctul de a fi utilizate la sfârșitul războiului. Deși elementul de artilerie al Flak este cel mai bine cunoscut, eficacitatea Flak a depins în mare măsură de senzorii electronici avansați, în special de radar, pentru controlul focului și țintirea precisă. Această carte analizează modul în care cel de-al Treilea Reich a utilizat radarul și alți senzori avansați în centurile sale defensive, cum ar fi linia Kammhuber.
Pe lângă apărarea activă împotriva atacurilor aeriene, Germania a investit, de asemenea, masiv în apărarea pasivă, cum ar fi adăposturile împotriva raidurilor aeriene. În timp ce o mare parte din această apărare a fost convențională, cum ar fi adăposturile subterane și utilizarea dublă a metrourilor și a altor structuri, Germania s-a confruntat cu unele dileme unice în protejarea orașelor împotriva bombardamentelor nocturne. Unele orașe erau situate în regiuni în care condițiile solului și lipsa de rocă nu permiteau construirea unor buncăre subterane adânci. Ca urmare, arhitecții germani au proiectat adăposturi de apărare masive deasupra solului, care au fost printre cele mai masive structuri defensive construite în cel de-al Doilea Război Mondial.
Succesul ofensivei Forțelor Aeriene ale Armatei SUA împotriva industriei germane la începutul anului 1944 amenința să zdrobească producția militară germană. În primăvara anului 1944 a fost inițiat un program de apărare a industriei prin dispersare și fortificare. Un program elaborat a fost creat pentru a adăposti cele mai vitale industrii în adăposturi subterane. Unele dintre acestea au fost amplasate în peșteri sau tuneluri, dar în alte zone au fost create structuri mari din beton armat acolo unde peșterile nu erau o soluție practică. Aceste structuri erau printre cele mai avansate pentru vremea lor și, în multe privințe, prevesteau adăposturile puternic consolidate create în timpul Războiului Rece pentru protecția împotriva atacurilor nucleare.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)