Aradia: Evanghelia vrăjitoarelor

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Aradia: Evanghelia vrăjitoarelor” de Charles Leland este considerată un text fundamental în vrăjitoria modernă și tradițiile Wiccan, plină de traduceri ale vrăjilor și ritualurilor din folclorul italian. În timp ce mulți utilizatori apreciază semnificația sa istorică și perspectivele sale în vrăjitorie, unii critică stilul de scriere, conținutul controversat și inexactitățile percepute.

⬤ Semnificație istorică pentru cei care studiază vrăjitoria și Wicca.
⬤ Oferă o multitudine de informații despre tradițiile magice și de vindecare italiene.
⬤ Conține vrăji și ritualuri utile, adesea legate de zeița Diana.
⬤ Ușor de citit și accesibil pentru diverse categorii de public.
⬤ Oferă informații despre contextul cultural și istoric al practicilor de vrăjitorie.

⬤ Unele conținuturi sunt considerate înfiorătoare sau învechite, inclusiv referiri la incest și agresiune sexuală.
⬤ Stilul de scriere poate părea dezarticulat sau auto-important pentru unii cititori.
⬤ Titlul și descrierile induc în eroare, deoarece cartea conține mai mult conținut poetic decât instrucțiuni practice.
⬤ Unele recenzii subliniază slăbiciunile sale în furnizarea de îndrumări magice concrete, concentrându-se mai mult pe istorie decât pe practică.
⬤ Lipsa unei reprezentări vizuale a Aradei de-a lungul textului.

(pe baza a 99 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Aradia: Gospel of the Witches

Conținutul cărții:

Dacă Gerald Brosseau Gardner este părintele religiei care își spune Wicca, atunci Charles Godfrey Leland este bunicul vrăjitoriei ca religie în lumea anglofonă, iar mica sa carte, Aradia, este anunțul de naștere al acestei religii.

Este prima lucrare în limba engleză în care vrăjitoria este descrisă ca o veche religie subterană, care supraviețuiește în secret din timpurile păgâne străvechi.

Până în prezent, Aradia a fost o lucrare mai des citată decât citită. Prima sa ediție (1899) a primit o singură recenzie și a dispărut din peisaj ca o piatră aruncată în ape tulburi/ s-a vândut slab și este acum o carte rară. Din întâmplare, un exemplar a ajuns în mâinile Thedei Kenyon, care i-a dedicat câteva pagini în cartea sa senzațională Witches Still Live (1929), atrăgând astfel atenția multor cititori. În anii 1950, Doreen Valiente citise Aradia și a încorporat unele dintre cele mai frumoase pasaje ale acesteia în ritualurile Wiccan pe care le-a scris. În anii '60 și '70 a fost retipărită de patru ori, dar întotdeauna pornind de la o copie defectă a primei ediții, care își pierduse ultima pagină. Abia în anii '90, o altă retipărire a restabilit în sfârșit pagina lipsă.

Aradia a fost întotdeauna o lucrare controversată, atât printre vrăjitoare, cât și printre cercetători. Cercetătorii s-au întrebat dacă poate fi o ficțiune sau un fals al lui Leland sau al informatorului său principal, Maddalena (Margherita Taludi). Vrăjitoarele au contestat-o din motive teologice și etice, deoarece unele dintre miturile pe care le povestește sunt despre Lucifer și Cain, precum și despre Diana și Aradia, unele dintre vrăjile sale funcționează prin amenințarea sau constrângerea zeităților și a spiritelor, iar în fervoarea sa revoluționară nu se sfiește nici măcar să învețe că săracii și cei oprimați ar trebui să folosească otrăvuri pentru a-și distruge stăpânii feudali. În ciuda tuturor acestor aspecte, rămâne o lucrare frumoasă și convingătoare.

Această ediție a adus formatul și tipografia la zi, păstrând în același timp textul neschimbat. Un cititor modern va găsi, fără îndoială, această nouă ediție a Aradia mult mai ușor de citit decât originalul sau oricare dintre reeditările sale în facsimil.