Arta de a asculta

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o colecție de eseuri și conferințe ale lui Erich Fromm care se concentrează pe arta de a asculta în contextul psihoterapiei și al mindfulness-ului. Deși prezintă perspective valoroase și este bine scrisă, unii cititori consideră titlul înșelător, deoarece se concentrează mai mult pe psihanaliză decât pe abilitățile practice de ascultare. Cartea este văzută ca o contribuție importantă la înțelegerea gândurilor lui Fromm, dar poate fi uneori plictisitoare și învechită.

Cartea oferă idei excelente despre luarea deciziilor, importanța ascultării în mindfulness și perspective asupra psihanalizei. Cititorii apreciază claritatea lui Fromm, concizia și rigurozitatea academică a conținutului. Cartea este potrivită pentru cei interesați de psihanaliză și de procesul terapeutic, cu multe idei valoroase și anecdote care angajează cititorul. De asemenea, este recomandată atât terapeuților, cât și pacienților.

Mulți cititori consideră titlul înșelător, deoarece sugerează un ghid practic de ascultare, când se adresează în primul rând psihanalizei. Unele părți ale cărții sunt considerate plictisitoare, iar câțiva cititori observă că ar putea necesita cunoașterea prealabilă a altor lucrări ale lui Fromm. Există mențiuni conform cărora cartea pare învechită și este posibil să nu susțină interesul tuturor cititorilor pe tot parcursul ei.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Art of Listening

Conținutul cărții:

Deși Erich Fromm intenționa să își publice lucrările în calitate de psihoterapeut practicant, aceste planuri nu au fost niciodată realizate în timpul vieții sale. Acest volum îi îndeplinește dorința.

Fără a fi concepute ca un manual despre terapia psihanalitică, aceste reflecții oferă informații noi și binevenite despre Fromm terapeutul și despre modul în care a abordat suferința psihologică a pacienților săi. Așa cum a imaginat Fromm, fiecare capitol este structurat pentru a surprinde informalitatea și intimitatea activității sale psihanalitice, astfel încât cititorii să aibă o percepție nouă și diferită a umanismului, onestității și perspicacității lui Fromm.

Aceste discuții și seminarii, susținute de Fromm între 1964 și moartea sa în 1980, abordează problemele dintre analist și analizat care se află în centrul procesului psihanalitic. Pentru Fromm, analistul este următorul său pacient, deoarece pacientul devine analistul său.