Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Arts and the Definition of the Human” a profesorului Margolis este considerată o contribuție semnificativă la filosofia artei, criticând tradiția kantiană dintr-o perspectivă hegeliană. Cartea abordează discuții filosofice complexe și se referă la natura percepției umane a artei, influențată de istoria culturală. Cu toate acestea, se remarcă faptul că este posibil ca această carte să nu fie potrivită pentru începători și necesită o pregătire solidă în filosofie pentru o înțelegere deplină.
Avantaje:⬤ Margolis este considerat unul dintre filosofii contemporani de top în domeniul esteticii.
⬤ Cartea oferă critici pătrunzătoare ale tradițiilor filosofice existente, în special ale esteticii kantiene.
⬤ Ea subliniază importanța contextului cultural și istoric în înțelegerea artei și a existenței umane.
⬤ Cunoștințele vaste și producția prolifică a autorului contribuie la profunzimea discuțiilor.
Dezavantaje:⬤ Cartea nu este potrivită pentru începători; ea presupune cunoștințe prealabile de concepte filosofice.
⬤ Unele secțiuni pot fi dificile chiar și pentru studenții absolvenți, necesitând o relectură atentă.
⬤ Colecția de eseuri poate părea dezarticulată și nu este întotdeauna clar cum se leagă unele de altele.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Arts and the Definition of the Human: Toward a Philosophical Anthropology
Conținutul cărții:
The Arts and the Definition of the Human introduce o nouă teorie conform căreia sinele nostru - gândurile, percepțiile, creativitatea și alte calități care ne fac umani - sunt determinate de locul nostru în istorie și, mai ales, de cultura și limba noastră.
Margolis respinge ideea că orice concepte sau adevăruri rămân fixe și obiective de-a lungul istoriei și arată că această teorie a ființei umane (sau "antropologia filosofică") ca fiind determinată cultural și schimbătoare este necesară pentru a da sens artei. El arată că o pictură, o sculptură sau un poem nu pot avea o singură interpretare corectă, deoarece creația și percepția noastră asupra artei vor fi întotdeauna atenuate de contextele noastre istorice și culturale.
Apelând la filosofi de la Parmenide și Platon la Kant, Hegel și Wittgenstein, istorici de artă de la Damisch la Elkins, artiști de la Van Eyck la Michelangelo, de la Wordsworth la Duchamp, Margolis creează o filosofie a artei împletită cu antropologia sa filosofică, care pune în discuție opiniile predominante despre artele frumoase și natura personalității.
