Ascultând viitorul: Epoca rock-ului progresiv, 1968-1978

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare profundă și analitică a rock-ului progresiv, îmbinând muzica cu filosofia și sociologia. Deși este considerată foarte informativă de către unii, cititorii găsesc adesea stilul de scriere dens și dificil, în special datorită abordării academice a autorului. Cartea stârnește interes și provoacă gândirea, dar poate lăsa cititorii frustrați de excluderile și argumentele sale alambicate.

⬤ Analiză aprofundată a rock-ului progresiv
⬤ Gânditoare și informativă pentru fanii genului
⬤ Oferă o apărare credibilă a rock-ului progresiv
⬤ Explorare temeinică a muzicii și a ideilor filosofice aferente.

⬤ Stil de scriere dificil și jargon academic greoi
⬤ Exclude figuri notabile precum Pink Floyd și Frank Zappa, ridicând întrebări cu privire la definițiile autorului
⬤ Unii cititori consideră argumentele plictisitoare și cartea ar putea fi condensată
⬤ Percepută uneori ca fiind prea pompoasă.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Listening to the Future: The Time of Progressive Rock, 1968-1978

Conținutul cărții:

La începutul anilor '70, King Crimson, Yes, Jethro Tull, Emerson, Lake and Palmer și mulți alții au prezentat o serie de lucrări aventuroase și vizionare, adesea de o lungime epică. Răspunzând atât noilor posibilități ale muzicii rock deschise de "Sergeant Pepper's Lonely Hearts Club Band", cât și politicii și esteticii contraculturale de la sfârșitul anilor '60, acești muzicieni au aplicat abilități instrumentale și compoziționale desăvârșite pentru a transgresa limitele.

De la sfârșitul anilor șaptezeci, istoriile muzicii rock au ignorat sau au marginalizat era rock-ului progresiv. În parte, acest lucru s-a întâmplat deoarece critica muzicii rock a luat o turnură aproape complet sociologică, cu puțin sau deloc interes pentru forma muzicală în sine.

În "Listening to the Future", Bill Martin susține că este o greșeală muzicală și politică să ignori această perioadă de creativitate extraordinară, o perioadă care încă își găsește rezonanța în muzica rock de astăzi. El stabilește scena apariției rock-ului progresiv (arătând că, de fapt, a existat întotdeauna o tendință progresivă în muzica rock, tendință care a făcut un salt cuantic la sfârșitul anilor '60) și dezvoltă o terminologie pentru a înțelege cum ar putea apărea o avangardă din materialele sonore și sociale ale.