Ascuns în văzul tuturor: Potențiale narative și creative în Awar și Peacea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare profundă a temelor din „Război și pace” a lui Tolstoi, ajutând cititorii să înțeleagă mai bine complexitatea și filozofiile de viață ale acesteia. Prin prisma diferitelor teme precum influența neașteptată, adaptabilitatea și natura istoriei, autorul, Gary Morson, elucidează modul în care narațiunea lui Tolstoi reflectă viața reală și rolul unor personaje aparent nesemnificative.

Analiza pătrunzătoare a temelor din „Război și pace”, ajută cititorii să aprecieze romanul mai profund, se angajează în filozofii de viață semnificative, demonstrează imprevizibilitatea importanței personajelor, subliniază adaptabilitatea pentru succes și oferă perspective provocatoare asupra istoriei.

Recenzia nu menționează dezavantaje specifice, dar potențialele dezavantaje ar putea include faptul că cartea poate necesita cunoștințe prealabile despre „Război și pace” pentru a aprecia pe deplin perspectivele lui Morson, iar unii cititori ar putea găsi analiza tematică prea academică sau prea detaliată.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hidden in Plain View: Narrative and Creative Potentials in Awar and Peacea

Conținutul cărții:

Timp de decenii, particularitățile formale din Război și pace i-au deranjat pe criticii ruși și occidentali, care au atribuit atât structura anormală, cât și puterea literară a cărții geniului „primitiv” și indisciplinat al lui Tolstoi. Folosind această istorie critică ca punct de plecare, acest volum recapturează sentimentul copleșitor de stranietate resimțit de primii cititori ai operei și iluminează astfel preocupările teoretice și narratologice ale lui Tolstoi.

Autorul demonstrează că particularitățile formale din Război și pace au fost deliberate, menite să eludeze ceea ce Tolstoi considera a fi constrângerile falsificatoare ale tuturor narațiunilor, atât romanțioase, cât și istorice. Dezvoltând și contestând ideile lui Mikhail Bakhtin, Morson explorează relatarea lui Tolstoi cu privire la compoziția operei în lumina diferitelor mituri ale procesului de creație.

El propune o teorie a „creației prin potențial” care încorporează principalele preocupări ale lui Tolstoi: „deschiderea” fiecărui moment istoric; rolul șansei în istorie și în cadrul modelelor narative; și eficacitatea evenimentelor obișnuite, „ascunse la vedere”, în modelarea istoriei și a psihologiei individuale. În lectura sa despre Tolstoi, el demonstrează cum citim operele literare în cadrul „textului penumbral” al teoriilor asociate ale creativității.