Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o analiză aprofundată și bine structurată a operei lui Mikhail Bakhtin, acoperind conceptele cheie și oferind o resursă utilă atât pentru cititorii noi, cât și pentru cei familiari. În timp ce interpretările autorilor sunt temeinice și academice, unii recenzenți își exprimă îngrijorarea cu privire la reprezentările eronate ale ideilor lui Bakhtin. În general, cartea este recomandată ca o referință valoroasă, cu un stil de scriere clar.
Avantaje:⬤ Analiza detaliată a operei lui Bakhtin
⬤ foarte bine organizată și acoperă în mod cuprinzător conceptele cheie
⬤ glosar util
⬤ accesibilă fără a simplifica excesiv
⬤ potrivită atât pentru cititorii începători, cât și pentru cei bine familiarizați cu Bakhtin.
Dezavantaje:Unele afirmații din carte pot denatura ideile lui Bakhtin din cauza extrapolării percepute din citate izolate; preocupări legate de faptul că autorii nu permit vocii lui Bakhtin să transpară clar în interpretările lor.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Mikhail Bakhtin: Creation of a Prosaics
Conținutul cărții:
Cărțile despre gânditori necesită un tip de unitate pe care gândirea lor s-ar putea să nu o aibă. Acest avertisment se aplică în special lui Mihail Bakhtin, a cărui dezvoltare intelectuală prezintă o diversitate de idei care nu pot fi ușor integrate sau descrise cu precizie în termenii unei singure preocupări primordiale. Într-adevăr, într-o carieră care se întinde pe aproximativ șaizeci de ani, el a experimentat atât schimbări dramatice, cât și treptate în gândirea sa, a revenit la idei abandonate pe care le-a dezvoltat apoi în moduri neașteptate și a lucrat la idei noi care aveau doar o legătură vagă cu preocupările sale anterioare.
Nu este de mirare, așadar, că Bakhtin a speculat asupra relațiilor dintre noțiunile primite de biografie, unitate, inovație și procesul creativ. Unitatea - în ceea ce privește nu numai indivizii, ci și arta, cultura și lumea în general - este de obicei înțeleasă ca conformitate cu o structură de bază sau cu o schemă globală. Bakhtin credea că această idee de unitate contrazice posibilitatea adevăratei creativități. Pentru că, dacă totul se conformează unui model preexistent, atunci dezvoltarea autentică este redusă la o simplă descoperire, la o simplă descoperire a ceva care, într-un sens puternic, există deja. Și totuși, Bakhtin a acceptat că un anumit concept de unitate este esențial. Fără acesta, lumea încetează să mai aibă sens, iar creativitatea dispare din nou, înlocuită de această dată de ceea ce este pur aleatoriu. Din nou, nu ar mai exista nicio posibilitate de a crea ceva semnificativ de nou. Adevărul sumbru al acestor două extreme a fost bine exprimat de Borges: un labirint ineluctabil ar putea consta dintr-un număr infinit de întoarceri sau din nicio întoarcere.
Bakhtin a încercat să regândească conceptul de unitate pentru a permite posibilitatea unei creativități autentice. Scopul, în cuvintele sale, era o "unitate nonmonologică", în care schimbarea reală (sau "surprinderea") este o componentă esențială a procesului creativ. Din întâmplare, o astfel de schimbare a fost caracteristică propriei gândiri a lui Bakhtin, care pare să se fi dezvoltat prin devierea continuă de la intențiile sale inițiale. Deși nu ar rezulta neapărat că dezvoltarea gândirii lui Bakhtin corespunde ideilor sale despre unitate și creativitate, credem că, în acest caz, ideile sale despre unitatea nonmonologică sunt utile pentru înțelegerea propriei sale gândiri - precum și a altor gânditori ale căror cariere sunt comparabil de variate și productive.
