Autobiografie științifică și alte lucrări

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Autobiografia științifică (și alte documente)” a lui Max Planck oferă o perspectivă asupra vieții și gândurilor sale, în special asupra teoriei cuantice și a relației dintre știință și religie. În timp ce mulți cititori consideră conținutul captivant și pătrunzător, unii îl critică pentru lipsa de profunzime și formatul necorespunzător.

Cartea oferă o perspectivă clară asupra gândirii științifice și filosofice a lui Planck, ceea ce o face o lectură bună atât pentru oamenii de știință tineri, cât și pentru cei cu experiență. Cititorii apreciază explorarea intersecției dintre știință și etică, precum și contextul său istoric în cadrul comunității științifice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Traducerea este remarcată ca fiind ușor de citit.

Criticii menționează că stilul de scriere este deficitar, numindu-l pe Planck un scriitor slab. Unele recenzii indică faptul că cartea seamănă mai mult cu o colecție de amintiri personale decât cu o autobiografie științifică sistematică, unele eseuri fiind considerate superficiale. În plus, există plângeri cu privire la formatarea cărții, aceasta fiind o copie slab realizată prin imprimare la cerere.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Scientific Autobiography and Other Papers

Conținutul cărții:

În această autobiografie fascinantă a celui mai important geniu al fizicii secolului al XX-lea, Max Planck își povestește viața, scopurile și gândirea. Publicate postum, lucrările din acest volum au fost scrise pentru cititorul larg și fac accesibile teoriile sale științifice, precum și idealurile sale filosofice, inclusiv gândurile sale despre etică și morală.

Max (Karl Ernst Ludwig) Planck a fost un fizician și filosof german cunoscut pentru teoria sa cuantică, pentru care a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1918. Planck s-a născut în Kiel, Germania, în 1858, într-o familie academică și a prețuit educația de la o vârstă fragedă. A urmat cursurile Universităților din München și Berlin pentru a studia fizica sub îndrumarea marilor lideri științifici Kirchhoff și Helmholtz.

Lucrările sale timpurii s-au axat în principal pe studiul termodinamicii, iar în 1900 a publicat o lucrare privind teoria sa cuantică, care avea să schimbe fața fizicii moderne. Planck a lucrat ca profesor la Universitatea din Berlin întreaga sa viață și a fost, de asemenea, președinte al Societății Kaiser Wilhelm pentru promovarea științei.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Planck a trecut prin mari greutăți în timp ce a rămas în Germania, dar s-a opus în mod deschis regimului nazist. Unul dintre cei doi fii ai săi a fost executat în această perioadă pentru un atentat eșuat la viața lui Hitler, iar casa lui Planck din Berlin a fost în cele din urmă bombardată.

A continuat să scrie despre fizică și filosofie până la moartea sa, în 1947.