Opt prelegeri de fizică teoretică (Eight Lectures on Theoretical Physics)

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o imagine de ansamblu lămuritoare a fizicii teoretice prin intermediul celor opt prelegeri ale lui Max Planck. Deși oferă o perspectivă semnificativă asupra unor concepte precum termodinamica statistică, experiența de lectură poate fi dificilă pentru cei care nu sunt deja familiarizați cu subiectele de fizică. Unii cititori apreciază stilul artistic al autorului și ideile provocatoare, în timp ce alții critică formatarea și complexitatea textului.

⬤ Oferă o perspectivă iluminatoare asupra fizicii teoretice și termodinamicii statistice.
⬤ Scris într-un stil artistic și direct pe care mulți îl găsesc plăcut.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra istoriei și evoluției conceptelor de fizică.
⬤ Potrivit pentru cititorii cu cunoștințe de fizică care doresc o înțelegere mai profundă.

⬤ Oarecum greu de citit, în special pentru cei care nu au o pregătire anterioară în fizică.
⬤ Tehnică și densă, ceea ce poate fi copleșitor.
⬤ Probleme slabe de formatare, ceea ce îngreunează citirea și evidențierea textului.
⬤ Dificultățile de traducere pot afecta înțelegerea pentru cei care nu vorbesc limba germană.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Eight Lectures on Theoretical Physics

Conținutul cărții:

2019 Retipărire a ediției din 1915. Facsimil integral al ediției originale, nereprodus cu software de recunoaștere optică.

În 1909, marele fizician german și laureat al Premiului Nobel Max Planck (1858-1947) a ținut o serie de opt prelegeri la Universitatea Columbia, oferind o prezentare fascinantă a noii stări a fizicii, la apariția căreia a jucat un rol crucial. Prima, a treia, a cincea și a șasea prelegere prezintă relatarea sa despre evoluțiile revoluționare ocazionate de prima aplicare a ipotezei cuantice la radiația corpului negru. În prelegerile a doua și a patra, Planck arată cum noile idei ale mecanicii statistice au transformat înțelegerea fizicii chimice.

A șaptea prelegere abordează principiul celei mai mici acțiuni, în timp ce ultima prezintă teoria relativității restrânse, pentru care Planck a fost un susținător timpuriu. Aceste prelegeri sunt deosebit de importante deoarece reflectă reconsiderările și regândirea de către Planck a descoperirii sale inițiale a teoriei cuantice.