Bad New Days: Artă, critică, urgență

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit recenzii mixte, un recenzent lăudând-o pentru discuția sa clară și pătrunzătoare despre arta contemporană, în timp ce alții își exprimă frustrarea cu privire la starea actuală a artei și provocările de a o înțelege. Designul materialelor conexe este remarcat pozitiv, dar claritatea instrucțională lipsește.

Cartea oferă o discuție lucidă și fără pretenții a conceptelor artei contemporane, încurajează reflecția critică și oferă referințe valoroase pentru studenți. Abordarea sa „mai puțin înseamnă mai mult” este apreciată și este eficientă în compartimentarea înțelegerii artei contemporane.

Unii cititori se simt insultați de tendințele artei actuale și consideră că anumite aspecte instructive, cum ar fi schimbarea datei pe materialele conexe, sunt complicate și prost explicate. Există o dorință pentru explicații mai cuprinzătoare și includerea de tutoriale video pentru o mai bună înțelegere.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Bad New Days: Art, Criticism, Emergency

Conținutul cărții:

Unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai artei din lume disecă un sfert de secol de practică artistică

Bad New Days examinează evoluția artei și a criticii în Europa de Vest și America de Nord în ultimii douăzeci și cinci de ani, explorând relația lor dinamică cu starea generală de urgență insuflată de neoliberalism și războiul împotriva terorismului.

Luând în considerare lucrările unor artiști precum Thomas Hirschhorn, Tacita Dean și Isa Genzken, precum și scrierile unor gânditori precum Jacques Ranci re, Bruno Latour și Giorgio Agamben, Hal Foster arată modul în care arta a anticipat această condiție, uneori rezistând prăbușirii contractului social sau gesticulând în direcția reparării acestuia; alteori, burlescându-l.

Împotriva afirmației conform căreia creația artistică a devenit atât de eterogenă încât sfidează analiza istorică, Foster susține că criticul trebuie să articuleze încă o descriere clară a contemporaneității în toată complexitatea sa. În acest scop, el oferă câteva paradigme pentru arta ultimilor ani, pe care o numește "abjectă", "arhivistică", "mimetică" și "precară".