Balul de la Kremlin

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă un comentariu bogat despre Rusia postrevoluționară, în special despre Moscova anilor 1920, prin ochii lui Curzio Malaparte. Cartea îmbină faptele istorice cu reflecțiile personale, concentrându-se pe viețile unor personalități sovietice notabile și pe împrejurimile acestora. Deși proza este adesea lirică și detaliată, unii cititori au remarcat probleme legate de repetiție și de caracterul incomplet al lucrării.

⬤ Cunoștințe bogate și enciclopedice despre personalitățile și istoria sovietică.
⬤ Povestiri bine elaborate și interesante care oferă o perspectivă asupra vieții în Moscova după revoluție.
⬤ Stil de scriere unic care îmbină experiența și proza lirică, creând o experiență de lectură captivantă.
⬤ O privire valoroasă asupra perioadei dintre revoluție și epurările iminente.

⬤ Cartea conține repetiții semnificative despre anumite persoane.
⬤ Unele secțiuni par neterminate sau lipsite de luciu din cauza faptului că au fost finalizate postum.
⬤ Amestecul de realitate și ficțiune poate deruta cititorii care caută o relatare strict factuală.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Kremlin Ball

Conținutul cărții:

O imagine perversă și delicioasă a elitei sovietice din anii 1920.

Poate doar imaginația impecabil de perversă a lui Curzio Malaparte ar fi putut concepe Balul de la Kremlin, care ar putea fi descris ca Proust pe coridoarele puterii sovietice. Malaparte a început acest portret impertinent al aristocrației marxiste din Rusia în timp ce lucra la Pielea, povestea sa despre Napoli ocupat de americani, și după ce a publicat Kaputt, descrierea sa a Europei în mâinile Axei, gândindu-se la această carte ca la o altă „imagine a adevărului” și un al treilea panou dintr-o mare compoziție care descrie decadența Europei secolului XX. Cartea este plasată la sfârșitul anilor 1920, când marea teroare poate că nu a fost decât o sclipire în ochii lui Stalin, dar când revoluția a fost însoțită de un sentiment crescând de fatalitate. În viziunea lui Malaparte, Stalin supraveghează înalta societate sovietică, scandalurile, amantlâcurile și intrigile dintre frumuseți și birocrați, inclusiv legendara balerină Marina Semyonova și Olga Kameneva, sora exilatului Troțki, care, deși este un politician puternic, este atât de mistuită de teroare încât, oriunde merge, emană un miros de carne în putrefacție.

Neterminată în momentul morții lui Malaparte, această extraordinară cronică judiciară a vieții comuniste (pentru care Malaparte a avut în vedere și titlul „Dumnezeu este un ucigaș”) a fost publicată postum în Italia la peste cincizeci de ani după moartea lui Malaparte și apare acum în limba engleză pentru prima dată.