Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Criticii descriu „Bombardiere la Suez” ca o examinare bine documentată a campaniei de bombardament RAF în timpul crizei de la Suez din 1956, subliniind provocările militare cu care s-au confruntat Marea Britanie și aliații săi. Cartea oferă o acoperire detaliată a bombardierelor britanice, a misiunilor lor și include suporturi vizuale, ceea ce o face o resursă bună pentru cei familiarizați cu contextul mai larg al operațiunii Musketeer.
Avantaje:O perspectivă bine documentată și detaliată asupra campaniei de bombardament RAF, o acoperire amănunțită a fiecărei misiuni și aeronave, includerea de imagini și desene care îmbunătățesc conținutul și recomandată cititorilor cu unele cunoștințe de bază despre contextul politic.
Dezavantaje:Poate să nu aibă impact fără o familiarizare prealabilă cu operațiunea Musketeer și ramificațiile sale politice; implicare limitată în operațiunile terestre.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Bombers at Suez: The RAF Bombing Campaign During the Suez War, 1956
Conținutul cărții:
În octombrie 1956, guvernul britanic, împreună cu francezii și israelienii, a lansat un atac asupra Egiptului ca răspuns la naționalizarea Canalului Suez de către președintele Nasser. Acordul dintre aceste trei guverne, Protocolul de la Svres, a reprezentat un punct scăzut în diplomația britanică și un factor care a contribuit la încheierea carierei politice a prim-ministrului Eden. Comandanții militari au trebuit să planifice și să lanseze Operațiunea Muschetar, la aproximativ 3.000 de kilometri de Marea Britanie, în timp ce stăpânii lor politici nu le ofereau decât informații limitate cu privire la acordul încheiat cu Franța și Israel.
Escadrilele RAF alocate operațiunii proveneau din Regatul Unit și Germania, unde bombardierele lor cu reacție, Canberras și Valiants, erau destinate războiului nuclear împotriva țărilor din Pactul de la Varșovia, mai degrabă decât războiului convențional cu bombe din al Doilea Război Mondial într-un mediu deșertic.
Această relatare folosește procesele-verbale ale Cabinetului, registrele de operațiuni ale escadrilei, rapoartele scrise de comandantul suprem și relatările personale ale echipajelor care au zburat deasupra Egiptului, pentru a detalia implicarea RAF.
Atunci când Anthony Eden a luat decizia de a lansa Operațiunea Muschetar, RAF nu dispunea de forțele necesare în Mediterana. În scurt timp, escadrilele au trebuit să se antreneze pentru bombardamente vizuale la nivel înalt, folosind tehnici care ar fi fost familiare echipajelor Lancaster în al Doilea Război Mondial. De asemenea, ajutoarele de navigație instalate pe bombardiere erau cele necesare pentru teatrul european, nu pentru deșertul egiptean.
Rolul principal al RAF era să neutralizeze Forțele Aeriene Egiptene prin distrugerea avioanelor și prin interzicerea utilizării de către EAF a aerodromurilor sale. Precizia bombardamentelor, așa cum se detaliază în carte, nu a fost bună, dar RAF a făcut ceea ce i s-a cerut și a eliminat efectiv EAF din spațiul de luptă. Dacă vremea nu ar fi fost atât de bună și dacă EAF ar fi fost un adversar mai hotărât, operațiunea Muschetarul nu s-ar fi încheiat cu același succes, din punct de vedere militar. Din punct de vedere politic, implicarea britanică în Suez a fost un dezastru. Ea a avut loc în același timp cu alegerile prezidențiale din America și cu invazia rusă din Ungaria. Intervenția anglo-franceză și duplicitatea lor la Svres au fost condamnate la nivel internațional și au condus direct la presiuni americane asupra lirei sterline.
