Bonnard

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Timothy Hyman despre Pierre Bonnard a primit recenzii mixte, cu laude pentru analiza sa pătrunzătoare și conținutul informativ, în timp ce criticile se concentrează pe calitatea slabă a imprimării și o reprezentare înșelătoare a ilustrațiilor color.

Frumos scrisă, informativă pentru artiști, compactă, conține mai multe informații decât cărțile mai mari, ajută în munca academică și oferă o introducere inteligentă în arta lui Bonnard.

Reprezentare înșelătoare a ilustrațiilor color, calitate slabă a tipăririi, ton academic rigid, iar unii recenzenți au considerat că nu oferă noi perspective.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Bonnard și-a găsit la început faima printre Nabis, tinerii radicali discipoli ai lui Gauguin, și a continuat, împreună cu Vuillard, să creeze o nouă artă intimistă a interioarelor încărcate psihologic. Începând cu 1900, Bonnard s-a întors însă spre impresionism, iar arta sa recreează momente de subiectivitate, culoare și spațiu exacerbate.

Cele mai mari lucrări ale sale explorează relația claustrofobică cu Marthe, soția sa; la șaptezeci de ani, a realizat și unele dintre cele mai emoționante autoportrete din arta occidentală. Această nouă relatare arată cum aceste imagini frumoase și lirice au apărut uneori din circumstanțe teribile. După cum însuși Bonnard scria cu puțin timp înainte de moartea sa, în 1947, „nu întotdeauna se cântă din fericire”.

Modelată în anii 1890 de Mallarme și simbolism, de Jarry și anarhism și de filozofia lui Bergson, arta complexă a lui Bonnard a căpătat convingere deplină abia în anii 1920. Reevaluarea sa din ultimii treizeci de ani s-a axat pe aceste extraordinare tablouri târzii, care se numără printre cele mai durabile imagini ale secolului al XX-lea.