Campania aeriană din Africa de Nord: Forțele Armatei Statelor Unite de la El Alamein la Salerno

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză cuprinzătoare a operațiunilor Forțelor Aeriene ale Armatei SUA (USAAF) în campania din Africa de Nord din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, examinând doctrina, operațiunile și opțiunile strategice aeriene. Cartea evidențiază semnificația unei campanii adesea ignorate și oferă o perspectivă asupra evoluției strategiei puterii aeriene, subliniind atât tacticile de succes, cât și lecțiile istorice.

Cartea este lăudată pentru cercetarea și analiza sa solidă, oferind noi perspective chiar și pentru cititorii cunoscători. Cartea prezintă o explorare aprofundată a contextului istoric și a evoluției doctrinare a forțelor aeriene, rămânând în același timp accesibilă și captivantă. Narațiunea demontează cu succes miturile despre performanțele militare americane și subliniază importanța strategiilor operaționale care au contribuit la succesul în anumite campanii.

Unii cititori găsesc cartea subțire la 296 de pagini și observă că dedică o acoperire limitată campaniei tunisiene în comparație cu alte domenii. Există, de asemenea, sentimentul că analiza tehnică poate fi prea detaliată pentru cei care caută o narațiune istorică mai amplă sau o examinare mai concentrată a anumitor bătălii.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The North African Air Campaign: U.S. Army Forces from El Alamein to Salerno

Conținutul cărții:

În vara anului 1942, forțele Axei controlau aproape întregul țărm sudic al Mediteranei. Mai puțin de un an mai târziu, acestea fuseseră înlăturate de pe continentul african, în mare parte datorită eforturilor depuse de nou-înființata Forță Aeriană a Armatei Statelor Unite. Într-adevăr, USAAF din Africa de Nord a devenit partenerul principal al Alianței, furnizând avioane și echipaje într-un ritm pe care ceilalți parteneri nu l-au putut egala.

Depășind analiza sumară a operațiunilor aeriene din Africa de Nord din relatările anterioare, Christopher Rein arată cum avioanele de luptă și bombardierele grele americane, folosite aproape exclusiv în roluri tactice și operaționale, au jucat un rol esențial în campaniile terestre de succes ale Alianței. Această armată aeriană a avut, de asemenea, un impact negativ semnificativ asupra logisticii inamice prin raidurile sale de bombardament asupra porturilor, transportului maritim și aerodromurilor Axei. În acest proces, USAAF a contribuit la promovarea și dezvoltarea unui model de cooperare între servicii care rămâne și astăzi la baza doctrinei americane de sprijin aerian apropiat.

Rein descrie apariția USAAF în perioada interbelică târzie și la începutul celui de-al Doilea Război Mondial ca o forță de luptă mai eterogenă și mai creativă decât ne-au făcut să credem lucrările anterioare. El analizează apoi aspecte puțin cunoscute ale războiului, inclusiv primele operațiuni aeriene din estul Mediteranei și debarcările TORCH. El explorează unele dintre problemele cheie cu care s-a confruntat Eisenhower, cum ar fi modul de stabilire a priorităților USAAF și modul de desfășurare a bombardierelor cu rază lungă de acțiune, a luptătorilor și a forțelor de atac. Descriind lupta pentru un echilibru în utilizarea resurselor aeriene între bombardamentul strategic și interdicție într-o perioadă plină de rivalitate între servicii, el arată cum, în ciuda greșelilor ocazionale, cum ar fi pierderile grele implicate în raidurile de la Ploiești, USAAF a găsit un echilibru adecvat și chiar a investit mai multe resurse în interdicție decât ar sugera relatările tradiționale ale bombardamentelor strategice.

O istorie virtuală la nivel operațional a USAAF în timpul perioadei de formare a puterii aeriene americane, relatarea lui Rein adună materiale din diverse surse pentru a demonstra că accentul pus astăzi de Forțele Aeriene pe mobilitate, informații, recunoaștere și sprijin apropiat pentru forțele terestre are rădăcini adânci. Arătând că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Forțele Aeriene ale Armatei nu au neglijat sprijinul pentru forțele terestre și navale pentru a se concentra exclusiv pe bombardamentele strategice, Rein sugerează lecții pentru liderii militari și civili în ceea ce privește utilizarea forțelor aeriene în conflictele actuale și viitoare.