Caravaggio (1986), portretul realizat de Derek Jarman despre artistul baroc italian, îl prezintă pe pictor la lucru cu modele luate dintre oamenii străzii și prostituatele din Roma, precum și relația sa cu două amante foarte diferite: Ranuccio, interpretat de Sean Bean, și Lena, interpretată de Tilda Swinton. Este, probabil, cel mai aproape de Derek Jarman de un film mainstream.
Și totuși, filmul este o tratare deosebit de complexă și lucidă a preocupărilor majore ale lui Jarman: violența, istoria, homosexualitatea și relația dintre film și pictură. În special, potrivit lui Leo Bersani și Ulysse Dutoit, Caravaggio se deosebește de alte lucrări ale lui Jarman prin faptul că evită sentimentalizarea relațiilor homosexuale și nu face o distincție clară între exercițiul și suferința violenței.
Realizarea unui film implică o putere coercitivă pe care, pentru Bersani și Dutoit, Jarman a găsit-o, fără să recunoască acest lucru, profund seducătoare. Dar în Caravaggio se renunță la această putere, iar rezultatul este cea mai profundă, tulburătoare și uimitoare reflecție a lui Jarman asupra sexualității și identității.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)