Cartea întunericului a lui Joyce, 1: Finnegans Wake

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Joyce despre întuneric” a lui John Bishop este o analiză cuprinzătoare a cărții Finnegans Wake, oferind interpretări pătrunzătoare prin prisma somnului și a viselor. Cartea este bine ilustrată și amplu documentată, atrăgând atât cercetătorii, cât și cititorii dedicați ai lui Joyce. Cu toate acestea, nu este recomandată noilor veniți din cauza prozei dense și a concentrării pe o teză singulară, care poate trece cu vederea alte teme și aspecte ale operei lui Joyce.

⬤ Perspective profunde asupra temelor somnului și viselor în Finnegans Wake, oferind o interpretare unică.
⬤ Ilustrații ample și bogate, inclusiv diagrame și grafice etimologice.
⬤ O erudiție cuprinzătoare cu o analiză riguroasă, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru cititorii serioși.
⬤ Stil de scriere captivant și plin de umor, care o face plăcută în ciuda complexității sale.

⬤ Nu este potrivită pentru începători; presupune un nivel ridicat de familiaritate cu Finnegans Wake.
⬤ Scrierea poate fi densă și provocatoare, adesea împletită cu multe citate directe din text, ceea ce face lizibilitatea dificilă.
⬤ Concentrarea pe o anumită interpretare poate neglija alte teme și personaje semnificative din operă.
⬤ Unii cititori au considerat că anumite secțiuni sunt repetitive sau nu sunt bine structurate, ceea ce ar putea diminua experiența generală.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Joyce's Book of the Dark, 1: Finnegans Wake

Conținutul cărții:

Proverbele, deși anonime, vorbesc cu mare autoritate, iar politicienii din epoca clasică până în cea modernă le-au folosit eficient în retorica lor. Analizând proverbele politice din secolul al XX-lea, Wolfgang Mieder, cel mai mare expert în proverbe din zilele noastre, oferă dovezi ale puterii acestor bucăți de înțelepciune împrumutate de a servi oricărui stăpân sau oricărui scop, în bine sau în rău.

Mieder evidențiază mai întâi Mein Kampf al lui Adolf Hitler, în care Fuhrerul a folosit proverbe pentru a susține obiectivele mortale ale nazismului. Retorica lui Hitler este contrapusă celei a lui Winston Churchill, care, după cum demonstrează Mieder, era la fel de înzestrat cu proverbe ca orice alt lider din acest secol. Urmează America și Harry S. Truman, al cărui proverbial limbaj simplu i-a câștigat încrederea poporului.

Politica Războiului Rece a folosit pe larg proverbele, o tendință pe care Mieder o ilustrează prin desene animate și caricaturi ale vremii. De asemenea, el urmărește originea, istoria, semnificația și utilizarea a două insulte proverbiale, una împotriva nativilor americani ("The only good Indian is a dead Indian") și cealaltă împotriva americanilor de origine asiatică ("No tickee, no washee").

The Politics of Proverbs oferă o perspectivă istorică, dar arată, de asemenea, că noi proverbe sunt în permanență inventate și trecute în limbajul comun, iar proverbele vechi sunt actualizate pentru a se potrivi situațiilor moderne. Exemplele pline de viață și instructive ale lui Mieder arată cum oricine, de la tribuna politică sau de pe veranda din spate, poate exploata presupusa înțelepciune a proverbelor pentru a-și justifica opiniile și acțiunile. Prin expunerea utilizării și a funcției proverbului în retorica politică, această carte îi avertizează pe cititori asupra posibilităților și pericolelor, precum și asupra puterii expresive a acestor zicale nu atât de pitorești.".