Cartea memorială Kalish

Titlul original:

Kalish Memorial Book

Conținutul cărții:

Kalish a fost primul oraș din Polonia care a avut o comunitate evreiască stabilită, iar rădăcinile sale sunt adânci. Evreii erau locuitori ai acestui oraș încă din 1139, iar prima sinagogă a fost permisă de regele Casimir al III-lea în 1358. De-a lungul secolelor, viața a fost foarte turbulentă. Au existat incendii, epidemii, războaie și invazii, dar până la cel de-al Doilea Război Mondial comunitatea a reușit întotdeauna să se redreseze.

În primele zile, evreii au lucrat în meșteșuguri și au devenit croitori și măcelari, iar când Biserica le-a interzis membrilor săi să împrumute bani cu dobândă, evreii au devenit bancheri și creditori. Între 1655 și 1660, suedezii au invadat Polonia, iar în 1706 au capturat Kalish, arzând o mare parte din oraș.

Între 1793 și 1806, Kalish a fost sub dominația Prusiei. Populația evreiască număra aproximativ 2 100 de persoane, iar până în 1857 numărul a crescut la 4 300. Kalish a devenit cunoscut pentru industria sa textilă și de dantelă, iar în 1908 treizeci și două de fabrici erau deținute de evrei. Kalish a avut o viață rabinică foarte activă, iar hasidimii din Gur și Kotsk s-au stabilit aici.

În 1939, Judenrat (consiliul evreiesc) a efectuat un recensământ și existau aproximativ 18 000 de evrei în Kalish. Evreii au fost mutați într-un ghetou și până la sfârșitul anului doar 600 mai trăiau acolo. După cel de-al Doilea Război Mondial, puținii supraviețuitori care s-au întors au fost hărțuiți și uciși de polonezi și, treptat, toți evreii au plecat, în special în Israel și în Statele Unite.