Cartografiere profundă

Titlul original:

Deep Mapping

Conținutul cărții:

În ultimii ani s-a discutat mult despre impactul unei "orientări spațiale" în disciplinele artistice și umaniste. Cu cât aceste impacturi au devenit mai profunde, cu atât mai largă este sfera de aplicare a ceea ce ar putea arăta, și chiar arată, o umanitate mai "inflectată spațial".

Cu toate acestea, în timp ce amploarea studiilor cărora le putem atașa eticheta provizorie de "științe umaniste spațiale" a pus în prim-plan, în mod deloc surprinzător, problemele legate de spațiu și loc, problemele legate de timp și temporalitate stau, de asemenea, la baza intervențiilor teoretice și practice care fac să avanseze cercetarea în acest domeniu. Ideea de "cartografiere profundă", care, ca termen, își are originile în scrierile lui William Least Heat-Moon (dar, ca idee, "cartografierea profundă" are o proveniență mult mai largă - și mai profundă), este una care găsește rezonanță în cercetarea umanistă spațială în general.

Deși nu este neapărat formulată în astfel de termeni, cartografierea profundă se referă la o bogată profuzie de perspective care sunt, într-o formă sau alta, angajate în cartografierea sau exploatarea unui sentiment stratificat și multifațetat al locului, al narațiunii, al istoriei și al memoriei. De la GIS calitativ, la dezvoltări în geografia literară sau cinematografică, la practici artistice specifice locului și de performanță, sau la lucrări privind memoria culturală și caracterizarea locului, la abordări care se încadrează într-o formă mai generică de "psihogeografie", cartografierea profundă cuprinde un set larg de orientări și practici care dau o expresie mai completă a ceea ce am ajuns să înțelegem ca "științe umane spațiale".