Casa incestului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Casa incestului” de Anaïs Nin este lăudată pentru limbajul său frumos și evocator și pentru explorarea artistică a unor teme complexe precum dragostea, dorința și reflecția asupra sinelui. Cu toate acestea, cartea este remarcată și pentru narațiunea sa abstractă, neliniară, care poate deruta cititorii care se așteaptă la o structură de poveste tradițională.

⬤ Proză frumoasă și evocatoare care creează imagini vii.
⬤ Explorarea artistică a unor teme și emoții psihologice profunde.
⬤ Un stil narativ unic și experimental care provoacă cititorul.
⬤ Elemente vizuale și atmosferice puternice.
⬤ Un impact profund asupra cititorilor care se implică profund.

⬤ Structură netradițională care poate deruta cititorii obișnuiți cu narațiunile liniare.
⬤ Pasaje lungi care pot duce la pierderea concentrării.
⬤ Unii cititori o consideră ușor de uitat sau lipsită de substanță.
⬤ Nu este potrivită pentru toată lumea; necesită o mentalitate receptivă.

(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

House of Incest

Conținutul cărții:

Cu o introducere de Allison Pease, această nouă ediție a Casei incestului este o călătorie lirică în mintea subconștientă a uneia dintre cele mai celebre scriitoare feministe ale secolului al XX-lea. Publicată inițial în 1936, House of Incest este prima operă de ficțiune a Anei Nin.

Bazat pe visele lui Nin, romanul este o privire suprarealistă asupra subconștientului naratoarei, care încearcă să se distanțeze de o serie de dorințe atotcuprinzătoare și adesea tabu pe care nu suportă să le abandoneze. Incestul descris de Nin este o metaforă - o iubire egoistă în care o femeie poate aprecia doar calitățile unui iubit care sunt similare cu ale ei. Printr-o explorare descriptivă a idilelor și atracțiilor dintre femei, dintre o soră și fratele ei iubit și cu un bărbat asemănător lui Hristos, naratoarea lui Nin descoperă ceea ce ea crede că este adevărul: că cea mai perfectă iubire a unei femei este față de ea însăși.

La început, această iubire de sine pare ideală, deoarece este realizabilă fără teama și riscul de a avea inima frântă. Dar, în timp, izolarea aleasă de naratoare și angoasa pe care și-o asumă fac loc unui coșmar visceral din care este incapabilă să se trezească.