Castelul din Otranto

Recenzii ale cititorilor

Castelul din Otranto de Horace Walpole este recunoscut drept primul roman gotic și a primit recenzii mixte din partea cititorilor. În timp ce mulți apreciază semnificația sa istorică și rolul său de pionierat în gen, alții consideră că stilul său de scriere și dezvoltarea personajelor sunt deficitare în raport cu standardele moderne. Cartea combină elemente de melodramă și comedie, iar cititorii sugerează că adesea pare plictisitoare și previzibilă, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu literatura gotică. În general, există un consens că ar trebui citită pentru locul său în istoria literară, dar este posibil să nu rezoneze cu gusturile contemporane.

⬤ Semnificație istorică ca primul roman gotic.
⬤ Limbaj poetic intrigant în stil vechi.
⬤ Lectură rapidă (aproximativ 70-130 de pagini).
⬤ Elemente de intrigă interesante care au inspirat operele gotice ulterioare.
⬤ Bună erudiție și context în edițiile Oxford World Classics.
⬤ Oferă un sentiment de nostalgie pentru tropi gotici timpurii.
⬤ Personajele și răsturnările de situație arată dezvoltarea timpurie a literaturii gotice.

⬤ Stilul de scriere poate plictisi cititorii moderni din cauza vechimii sale.
⬤ Personajele sunt lipsite de profunzime și dezvoltare.
⬤ Intriga este considerată artificială și plictisitoare.
⬤ Elementele supranaturale pot să nu suspende efectiv neîncrederea.
⬤ Paragrafele lungi și proza pot fi greu de urmărit.
⬤ Unii o consideră mai degrabă comică neintenționat decât cu adevărat înfricoșătoare.

(pe baza a 315 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Castle of Otranto

Conținutul cărții:

Următoarea lucrare a fost găsită în biblioteca unei vechi familii catolice din nordul Angliei. Ea a fost tipărită la Napoli, cu litere negre, în anul 1529.

Cu cât timp mai devreme a fost scrisă nu apare. Incidentele principale sunt cele care se credeau în cele mai întunecate epoci ale creștinismului; dar limbajul și comportamentul nu au nimic care să amintească de barbarie. Stilul este cel mai pur italian.

Dacă povestea a fost scrisă aproape de momentul în care se presupune că s-a întâmplat, trebuie să fi fost între 1095, era primei cruciade, și 1243, data ultimei, sau nu mult după aceea. Nu există nicio altă circumstanță în lucrare care să ne permită să ghicim perioada în care se desfășoară scena: numele actorilor sunt în mod evident fictive și probabil deghizate intenționat: totuși, numele spaniole ale servitorilor par să indice faptul că această lucrare nu a fost compusă până când stabilirea regilor ardeleni în Napoli nu a făcut ca denumirile spaniole să devină familiare în acea țară.

Frumusețea dicțiunii și zelul autorului (moderat, totuși, de o judecată singulară) mă fac să cred că data compunerii a fost puțin anterioară celei a imprimării. Scrisorile se aflau atunci în cea mai înfloritoare stare a lor în Italia și au contribuit la risipirea imperiului superstiției, în acel moment atacat cu atâta forță de reformatori.