Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Cât durează exilul?” de Astrida Stahnke este un roman istoric care cuprinde experiențele diasporei letone, abordând teme legate de identitate, cultură și istorie personală. În timp ce prima jumătate este lăudată în special pentru narațiunea captivantă a luptelor unei familii din clasa mijlocie superioară din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unii cititori sugerează îmbunătățiri în ceea ce privește ritmul și tematica anumitor secțiuni. Există îngrijorări cu privire la clasificarea eronată a cărții ca science fiction, ceea ce ar putea împiedica atingerea publicului.
Avantaje:⬤ Narațiune captivantă și bine scrisă, axată pe diaspora letonă.
⬤ Prima jumătate a cărții este deosebit de convingătoare.
⬤ Oferă o lecție de istorie importantă despre identitatea letonă.
⬤ Autoarea este lăudată pentru caracterul său și legătura personală cu cititorii.
Dezavantaje:⬤ Clasificată greșit ca science-fiction, ceea ce ridică probleme în ceea ce privește audiența.
⬤ Unele secțiuni, în special partea de mijloc a cărții, ar putea beneficia de rescriere pentru a îmbunătăți ritmul și relevanța.
⬤ Anumite elemente ale poveștii, cum ar fi episodul excomunicării, ar putea să nu rezoneze cu toți cititorii.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
How Long Is Exile?: Book I: the Song and Dance Festival of Free Latvians
Conținutul cărții:
Din cauza lungimii sale, romanul Cât de lung este exilul? a trebuit să fie împărțit în două cărți: I - Festivalul cântecului și dansului și II - Întoarcerea acasă. Romanul este despre poporul leton care a suferit în timpul și în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, când cele două mari puteri mondiale - Rusia comunistă și Germania nazistă - s-au confruntat în lupte crâncene pe ținutul Amber de la Marea Baltică până când acesta a fost cucerit de una, apoi de cealaltă și din nou de prima, iar cele două milioane de locuitori au fost ca și tăiați în mai multe părți și împrăștiați în întreaga lume.
Divizată, cu fiecare parte tânjind după cealaltă, națiunea a supraviețuit războaielor calde și reci, păstrând vie speranța libertății și a întoarcerii acasă. Această speranță a fost cultivată în comunitățile etnice și a fost întărită în special la școlile și festivalurile suplimentare. În timp ce o parte dintre refugiați au plecat și s-au asimilat în diferitele lor țări gazdă, o mare parte a rămas și a menținut vie flacăra libertății.
Aceasta nu a fost o sarcină ușoară și ieftină. A necesitat dedicare, sacrificii, bani și curaj. A fost urmărită și monitorizată din interior și din exterior timp de o jumătate de secol până când, în 1990, Uniunea Sovietică s-a prăbușit, Cortina de Fier și Zidul Berlinului au căzut, iar euforia a atins toate țările est-europene.
În calitate de participant la această așa-numită stare de exil, am început să scriu versiunea mea a experienței după festivalul de la Milwaukee, filtrând-o prin conștiința personajului meu principal, Milda Brzia-Arjs, care, ieșind din doliu pentru soțul ei, Krlis Arjs, ajunge la festival, gata să întoarcă o nouă pagină în viața ei. Pe parcursul celor patru zile cu oameni care gândesc la fel, evenimente interesante și amintiri comune ale copilăriei sale, experiențele de război și postbelice dintr-un lagăr de persoane strămutate trec prin fața ei într-un caleidoscop învolburat și, la final, o aruncă în direcția în care nu plănuia să meargă. Cartea I se încheie aici.
Este o ficțiune meditativă, reflexivă, bazată pe viață, care sondează în profunzime psihicul Mildei, dar și al altor personaje care călătoresc împreună cu ea. Prin gândurile și acțiunile Mildei, vedem impactul de durată al războiului și modul în care acesta se ramifică și continuă până la a treia și a patra generație.
