Ce este un clasicist evreu?: Eseuri despre vocea personală și politica disciplinară

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

What Is a Jewish Classicist?: Essays on the Personal Voice and Disciplinary Politics

Conținutul cărții:

În ultimii ani, nicio problemă nu a provocat convulsii mai puternice în mediul academic și în rolul acestuia în societate decât politica personală a instituțiilor sale: cine are acces la educație? Cum schimbă cine ești ceea ce studiezi și modul în care te implici? În ce fel reflectă știința politica societății - și cum ar trebui să o facă? Aceste noi eseuri ale unuia dintre cei mai cunoscuți cercetători ai Greciei antice oferă o contribuție revigorantă și provocatoare la aceste discuții.

Ce este un clasicist evreu? analizează modul în care vocea personală a unui cercetător joacă un rol în erudiție, modul în care religia și identitatea culturală sunt puse în scenă în cadrul unei discipline academice și modul în care traducerea, inima oricărui angajament cu literatura antichității, este o practică transformațională. Actuală, captivantă, revelatoare, această carte deschide o perspectivă ascuțită și personală asupra modului și motivelor pentru care studiul antichității a devenit un astfel de câmp de luptă în cultura contemporană.

Primul eseu analizează modul în care academicienii pot și ar trebui să vorbească despre ei înșiși și modul în care o astfel de poziționare afectează munca unui cercetător - poate cineva să își spună propria poveste cu suficientă conștiință de sine, rafinament și atenție? Al doilea eseu, care dă titlul cărții, adoptă o abordare mai socio-antropologică a disciplinei și se întreabă cum modelele sale de includere și excludere, strategiile sale de identificare și recunoaștere, au contribuit la formarea disciplinei clasice. Această cercetare inițială deschide calea către o istorie fascinantă a schimbării - cum evreii au fost excluși din această disciplină timp de mulți ani, dar treptat, după cel de-al Doilea Război Mondial, au devenit mai ușor de asimilat în cadrul ei. Acest lucru ridică, la rândul său, întrebări dificile cu privire la accentul actual pus pe rasă și culoare ca aspecte definitorii ale identificării personale și la modul în care mediul academic reflectă sau contribuie la politica mai largă a societății. Al treilea eseu adoptă o abordare istorică diferită și analizează infrastructura sau tehnologia disciplinei prin intermediul uneia dintre practicile sale integrale și consacrate, și anume traducerea. Acesta analizează modul în care traducerea, departe de a fi o simplă tehnică, este o activitate transformațională care contribuie la transformarea fiecărui clasicist în ceea ce este. Într-adevăr, fiecare generație are nevoie de propriile sale traduceri, deoarece fiecare epocă își redefinește relația cu antichitatea.