Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.
Titlul original:
What does it mean to be human in the aftermath of historical trauma?: Re-envisioning The Sunflower and why Hannah Arendt was wrong
Conținutul cărții:
Ce înseamnă să fii uman în urma unei traume și a unei violențe în masă? Atunci când victimele și autorii unor încălcări grave ale drepturilor omului trăiesc în aceeași țară și, uneori, sunt vecini, ce strategii pot ajuta persoanele și comunitățile să facă față traumei într-un mod care să redea demnitatea victimelor și să permită autorilor să răspundă pentru crimele lor? Acest eseu explorează aceste întrebări.
Sunt discutate exemple care ilustrează încercările de a crea locuri de ascultare, de reflecție morală și de inițiere a procesului dificil de dialog la nivel comunitar și individual după trauma și violența în masă. Se susține că, în urma traumei istorice, restabilirea legăturilor umane necesită un nou vocabular al reumanizării.
Acest nou mod de a fi uman necesită un "umanism reparator" care se deschide spre un orizont al unei etici a îngrijirii de dragul unei societăți transformate. Exemple extrase din două surse sunt discutate pentru a explora ideea unei "etici a îngrijirii". În primul rând, sunt discutate perspectivele Comisiei pentru adevăr și reconciliere (TRC) din Africa de Sud pentru a arăta modul în care activitatea TRC a permis crearea unor spații de dialog în care au apărut noi subiectivități în întâlnirea dintre victime/supraviețuitori și făptași.
În al doilea rând, eseul se angajează într-o reinterpretare a cărții lui Simon Wiesenthal, Floarea-soarelui, ca o poveste care continuă să reprezinte o provocare cu privire la modul de a revendica sentimentul de a fi uman în urma unor crime incalificabile împotriva umanității. Eseul se încheie cu o reflecție critică asupra eticii responsabilității a lui Emmanuel Levinas ca o viziune importantă în societățile care se confruntă cu un trecut violent și traumatic.
